Nu te chinui să-mi culegi amarul din privire,
Nimeni nu știe ce simt și ce gândesc.
Paharul mi-e umplut de dezamăgire...
M-am pierdut pe mine încercând să te găsesc.
Nu este vorba de o clișeică iubire,
Și nici de o poveste dusă la extrem.
Simt doar că sunt o anonimă în devenire
Ce deja și-a ratat drumul spre etern.
Când sufletul și inima-mi vor tace,
Iar celelalte șoapte mereu vor obiecta,
Să știi că pe față o să am numai zâmbete sărace
Care mereu stări vor falsifica.
Te rog să-mi cauți tu o identitate,
Pe a mea nu o simt și o rătăcesc.
Nici oglinda în care privesc nu are dreptate.
Cine sunt și de ce trăiesc?
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
