Tăcere... nu mai vreau s-aud
Suspine precum: ,,Eu nu pot!
Neputința mea-i prea mare
În fața acestui negru rod."
Nu mai vrau s-aud că viața
E prea grea ca s-o învingi
Când îți iese cu arme-n față
Să-ți fărâme orice vis.
Tu doar stai...
Nu faci nimic.
Omule, unde îți e speranța?
Laşi ghearele întunercului
Să te cuprindă?
Să-ți ia fața?
Tu zâmbeşte şi treci prin toate,
Înfruntă-ți temerile!
Cu speranța-n suflet o să poți
Traversa şi mările.
Niciodată nu-i târziu
Să încerci să refaci un vis
Care de mult s-a pierdut
Prin abrupturile din abis.
Fii biruitor în luptă
Contra acelor arme,
Că nu costă nimic
Să fii şi optimist!
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
