Mărturisiri la Apus

Aştept

Te urmăresc de parcă
ar fi ultima dată,
Într-un cântec de vioară
ce îmi scârțâie tot cumpătul.
Şi cerul mă plouă,
vremea îmi aduce doar frig!
Ceața e densă,
văd
paşii tăi ce se îndepărtează,
călcându-mi pe
fericire,
aducându-mi
nimic...

Te vei întoarce,
însă după ce timpul
mă va jefui de orice secundă.
Când te aştept mult,
dar,
totodată,
voi vrea să mă ascund
cu ochii mei de dor plânşi...
Te voi îmbrățişa,
doar când soarele va apune,
să-mi vezi întunericul
care s-a făcut
în lipsa ta.

Doare să gust din distanța
prea aproape în aşa fel
să fug!
O să îți pun lacrimile într-un plic
şi ți le voi trimite printr-o
sărutare secată de dor.
Până vei reveni
o să te aştept
cu o ciocolată dulce
şi cu o poveste de amor.

Iar albumul meu cu poze vechi
de sacrificii străine,
o să-l ascund printre rafturile
adâncului meu pierdut.
Să-ți aduci aminte
că te aştept cum tu nu
o s-o faci vreodată
şi cândva o să mă rătăcesc în
necunoscut!