De ce vrei să renunți de fiecare dată și dai totul pierdut? De ce în momentul când cânți pare că simfonia dulce se îneacă sub notele joase ale dezamăgirii, iar linia melodică moare instant? De ce atunci când ai prins curajul să zbori, cerul a început să se cutremure și ai ajuns să aduni pietre când ai fi putut să cucerești stele? Nu e din vina nimănui, nici măcar a șoaptelor care îți umple firea cu o mulțime de prostii. Sâsâitul lor crează un coșmar din care nu îți dai voie să scapi, captiv fiind într-o poveste de groază. Nu! Nu este vina lor și nici a cicloanelor pe care le lași să pună stăpânire pe tot, inclusiv pe liniștea ta! De ce în lumea ta nu poți domni tu? Prea multe întrebări și deloc răspunsuri.
Mereu ai tăcut și presupun că în curând demonii îți vor fura și tăcerea! Nimic nu mai este al tău, poate și eu mă voi afunda în necunoscut fără tine. Cum spuneam, nu este vina lor, ci a ta! De fiecare dată când te-am iertat, am dat vina pe creaturile tulburătoare ale vieții, dar tu mă trădai! Mă înjunghiai pe la spate prin simplul fapt că nu-ți descleșteai degetele de pe sticla cu otravă... frică. Ai zugrăvit un tablou cu această frică și l-ai fixat în adâncul minții mele. Cu toate că furtuna a dispărut, culorile întunecate ale tabloului mă îngrozesc, iar tu nu mă consolezi deloc, te ascunzi în spatele meu și mă lași să suport catastrofa spirituală de uns singură.
Nu-ți voi mai oferi nicio mână de ajutor, ura e insuportabilă, nu mai pot să lupt! Când vei învinge tot ce te răpune, te invit să mă cauți. Până atunci mă voi depărta de tine și voi deveni o ruină printre file scrise și vuiete de vânt ce îmi vor spune povești evadate din vise.
Cea căreia i-a murit orice
speranță...
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoesíaViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
