Irealul se scurge în real.
Viața care nu a început se sfârşeşte.
Întunericul străluceşte în beznă.
Şi ascult glasul tăcerii
care mă uimeşte.
Oglinda spartă în noapte mă arată
Ca întotdeauna şi nicicând.
Mă scufund în valurile stâncilor
Şi adorm cu privirea spre pământ,
Văzând doar un gând paşnic de răzbunare.
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoesíaViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
