Gânduri nocturne
ce par a fi coșmaruri desenate pe tavan.
Orele trec,
lumina dimineții se apropie,
deși sufletul meu rămâne în continuare întunecat.
Zgârii pereții cu privirea
și cearcănele mele mă conduc în neființă.
Iar tu,
hoț al viselor mele,
nu mă scapi de mine...
Nu mă ajuți în nicio privință.
Încă o noapte,
un nou maraton de sentimente existențiale.
Pernele îmi sunt martore
la lacrimile vărsate,
iar cearșafurile la suspine.
Nimeni nu mă aude,
sincer nici eu nu mă pot auzi.
Răsăritule, salvează-mă
ca să pot fals din nou zâmbi!
CITEȘTI
Mărturisiri la Apus
PoetryViaţa este ca o poezie. Ori mergi într-o monorimă amplă şi perfectă, ori într-o controversă de încrucişare! Aici îmi deschid sufletul şi îmi opresc mintea să scot versuri cu nemiluita. Pentru că nu mi-am găsit acel ideal să mă asculte, am hot...
