Mărturisiri la Apus

Într-o altă lume

Într-o rază încuiată am stat,
Iar îngerii dulce mi-au cântat
  Înainte să cobor pe pământ
Şi să capăt acel Duh Sfânt.
Norii albi mi-au oferit o scară
  Şi mi-au pictat a nu ştiu câta oară
 Sufletul în altă culoare
      Înainte să miros acea floare.

     Atunci erai decât îmbobocit,
     Sub petale am scotocit.
     Nu îmi dădusem seama ce erai,
     În interior numai taine ascundeai.
     Evident, te fereai de ochii mei,
     Dar şi de vocea străinilor tăi.
     Răsăritul nu voiai să-l vezi
     De frică să nu-i cedezi.

    Mi-am zugrăvit ochii cu ofilirea petalelor
    Şi am pus punct pecetelor.
    Nu mai auzeam nici valurile mării.
    Nici nu vedeam rostul primăverii.
    M-am aşezat pe bolta cerească,
   Am lăsat sentimentele să mă nimerească.
   M-au lovit aşa de tare
   De am căzut şi acest sentiment mă doare!

     Într-o altă lume tu deja înflorisei.
     Şi focul Iadului îl stinsesei.
     Îmi scufundasei ochii într-un curcubeu,
     Şi-mi făcusei cunoştință cu noul eu.
     Într-o altă lume îmi vindecai rănile,
     Şi cu zâmbete îmi arătai căile
      Către fericirea absolută,
     Inexistentă, dar cât mai mult vrută.

Decât într-o altă lume...
   
    
 

-sincerity