LETAL

Începutul

SIRIUS

Institutul Patrick Xanthe, locul în care cunoști cu adevărat cum se simte Iadul fără să trebuiască să fi murit.În ceea ce mă privește,am fost adus aici încă de la primul meu plânset, așa cum îmi spune Georgia, progenitură provenită dintr-o prostituată care a murit la scurt timp după ce eu am apărut pe lume.Nu mă plâng,durerea a devenit cea mai de încredere aliată a mea și m-a învățat că în locul ăsta nu ai voie să îți arăți slăbiciunile.Odată la șase luni unul din noi are șansa la libertate, norocoșii sunt cei mici, asemeni unor cățeluși adorabili,se dau ca pâinea caldă și cu timpul am înțeles de ce nimeni nu își dorește un copil mare cu un caracter deja format,vor o marionetă mică pe care să o educe după bunul plac.Una dintre acele zile magice se întâmplă să fie azi,chiar de ziua mea.

-Iar stai și venerezi copacul ăla,glasul slab al Sierrei și-a făcut loc printre adierile slabe ale vântului.Dacă vrei să ajungi la bucătărie va trebui să te grăbești,au plecat deja de zece minute.

-Vin acum,m-a furat peisajul,o mint zâmbindu-i slab.

-Vezi același peisaj în fiecare zi, găgăuță,mi-a apucat brațul smucindu-mă de lângă trunchiul copacului de care stateam rezemat.Și?Ce vrea sărbătoritul să mănânce de ziua lui? Georgia a lăsat cheia  în trusa expirată de prim ajutor,Carter s-a plictisit deja de când așteaptă.

-Or să lipsească în jur de trei ore,au plecat cu trei,ce zici de pizza?

Am pășit pe holul institutului care părea atât de pustiu acum,cei mici au fost puși la somn de Ester și Johann înainte de a pleca,asta după lungul șir de reproșuri cum că nu s-au comportat bine și de asta nu au fost adoptați, ușa bucătăriei era larg deschisă,Carter era cocoțat pe blatul alb lucios fluturând o felie de cașcaval prin aer.

-În sfârșit!Am crezut că v-a dat anestezic și vouă mamutul ăla de Ester!Ce mâncăm azi, întrebarea i-a alunecat peste buzele pline.

L-am analizat scurt în timp ce am deschis congelatorul de unde am scos o pizza cu șuncă și ciuperci și una cu salam pe care le-am băgat în cuptor.Dungile vineții parcă se mai estompaseră însă ochiul stâng îi era umflat,asta a fost unul dintre motivele pentru care noi am fost închiși la demisol pe toată durata vizitelor,Jasper l-a prins pe Carter când încerca să îl elibereze de la demisol pe unul dintre noii veniți,un puști de vreo șase ani adus chiar de însuși marele deținător al institutului,Beau Starling.Nu am suportat să îl văd pe Carter lovit de cureaua aia nenorocită așa că am luat o sticlă goală de apă și i-am spart-o nemernicului în cap.Am scăpat datorită faptului că idiotul și-a pierdut echilibrul și a căzut,Ester însă ne-a văzut și ne-a închis apunând-ne că arătăm prea jalnic pentru a fi adoptați.

Încă trei ani și ai scăpat,am luat o mușcătură mare din felia de pizza abia scoasă ieșind pe hol să verific dacă vreun supraveghetor e prezent,stomacul meu gemea de plăcere în momentul ăsta,nu mâncasem nimic de două zile pentru că am preferat să le dau mâncarea mea celor mai mici.Nu înțeleg nici acum de ce vreau să le fac șederea aici cât de cât bună, până la urmă toți suntem condamnați.O umbră mică s-a zărit preț de câteva secunde la capătul holului,e imposibil ca vreunul dintre copii să se fi trezit, și chiar dacă ar fi făcut-o, efectul de după anestezic nu le-ar permite să se dea jos din pat.

-Mă întorc imediat,mi s-a părut că am văzut ceva,i-am anunțat pe colegii mei plecând de pe loc.

-Hei!Vrei să vin cu tine?Ce ai văzut?

-Nu,e totul în ordine, mă descurc!

Pașii i se auzeau tot mai slab apoi scârțâitul ușii de la intrare mi-a dat de înțeles că ieșise afară,ceva ce puștii noștri nu își permiteau,am sprintat până lângă ușa pe care am deschis-o în grabă.Scanând repede spațiul,am auzit din nou alergătură măruntă,se auzea din partea dreaptă a clădirii și fără să mă gândesc prea mult am luat-o în partea opusă dar fără să mă grăbesc.Odată ajuns în livada din spate,printre copacii abia înmuguriți am văzut-o.O siluetă mică, necunoscută își trăgea sufletul lângă un cireș.M-am apropiat lent încercând să caut ceva ce m-ar putea ajuta să o recunosc.

-Hei,Boo,fata a tresărit speriată la auzul vocii mele răsucindu-se cu fața înspre mine.

O știam pe fata asta,am mai văzut-o în afara institutului.Hoinărea mereu pe strada asta aruncând câte un ochi printre gratiile gardului,de câteva ori am văzut-o și prin livadă,vara, alături de picii care plecaseră.Nu îi știam numele așa că mă rezumam la a-i spune așa cum le spun tuturor copiilor din institut.

-Când o să înțelegi că ăsta nu e un loc de joacă,m-am postat în fața ei privind hainele acoperite de noroi uscat care îi acopereau trupul,ce făceai dacă te prindea vreun supraveghetor?

-E mai bine decât acasă,a rostit slab printre gâfâieli apropiindu-se de mine,la mulți ani,Boo!Am un cadou pentru tine, și-a strecurat mâna mică în buzunarul salopetei scoțând un lanț pe care mi l-a înmânat,buzele ei au schițat un zâmbet strâmb privind spre pandantiv.Nu e cine știe ce dar voiam să ai ceva să îți amintească de mine,tu decizi dacă o să vrei să îl păstrezi sau nu.

-Mulțumesc,mi l-am pus imediat în jurul gâtului ascunzându-l sub materialul tricou, Știi,te invidiez.

-Pe mine,ochii i s-au mărit de uimire,ce am făcut?

-Ești foarte inteligentă,te strecori de atât de mult timp aici și nu ai fost descoperită niciodată,vino!

Nu mi-am putut ascunde zâmbetul în momentul în care am văzut cum obrajii ei au început să se coloreze într-o ușoară nuanță de roșu,era cu un cap mai scundă decât mine iar părul lung și încâlcit îi era prins într-o coadă în mijlocul capului, ajungând în dreapta mea ne-am potrivit pașii luând-o spre intrarea din spate. Sierra și Carter plecaseră din bucătărie,am luat cele două felii de pizza lăsate de Sierra pe o farfurie și am ieșit în grădină unde micul meu musafir mă aștepta,m-am așezat lângă ea punând farfuria între noi.

-Mănâncâ,i-am ordonat calm în timp ce mi-am dus felia la gură.M-a ascultat fără să se opună luand la rândul ei o mușcătură mare din felia ei,cum reușea să treacă de Jasper și Carterși să intre în curtea institutului cu atâta ușurință nu puteam să îmi dau seama.Ce voiai să spui mai devreme când mi-ai dat lanțul?

-Nimic special,a băgat ultima bucățică în gură cuprinzându-și genunchi cu brațele, vreau doar să nu mă uiți,capul îi era acum pe genunchi iar privirea pierdută într-a mea.

-Cum să te uit dacă ești mereu pe aici, mogâldeață,s-a întâmplat ceva?

-Am să încep să nu mai fiu,cred, acasă a început să fie din ce în ce mai rău.

Fără să stau pe gânduri am dat farfuria la o parte dintre noi și am luat-o în brațe,un hohot slab i-a părăsit buzele confirmându-mi faptul că plangea.Chiar dacă am vorbit doar în treacăt cu ea am înțeles că acasă la ea nu era cel mai sigur și fericit loc dar era singurul în care putea să se ducă.

-Vrei să îmi povestești despre asta, îi mângâiam spatele încercând să îi ameliorez starea.

-O să spui cuiva?

-Nu știu nici măcar cum te cheamă,nu pot să spun nimănui nimic despre o persoană despre care nu știu nimic.

-O iubesc pe mama dar...s-a oprit luând o gură mare de aer,m-am distanțat de ea puțin cât să îi dau părul de pe fața.

-Dar?

-Tata o lovește de fiecare dată, și o face fără să facă ceva anume.Aseară a plecat și am avut puțină liniște iar dimineața când s-a întors a căutat-o pe mama și a început să o lovească, frații mei erau la școală,eu nu am fost pentru că mă simțeam rău.Ea mi-a spus să stau în cameră și să nu ies indiferent de ce aud dar nu am ascultat și când l-am văzut că era deasupra ei și ea era plină de sânge,voiam să o apăr,jur!

A început să tremure în brațele mele,am strâns-o mai tare vrând să îi induc sentimentul de siguranță dar părea că e în zadar.Acum avea sens,fugea de acasă ca să nu mai fie martoră la bătăile încasate de mama ei,se săturaseră.

-Boo, ascultă-mă,unde e acum tatăl tău?Putem folosi telefonul din institut și să sunăm la poliție,mama ta o să fie luată de acolo și...

-Poliția e deja acolo acum,a șoptit chinuindu-se să respire.

-Ce vrei să spui?De ce e poliția acolo,Boo?

S-a smucit din brațele mele,și-a dus genunchi la piept îngropându-și fața în distanța mică dintre ei și pieptul său.Am privit-o încercând să leg ce aflasem, moment în care realitatea m-a izbit,pe lângă noroiul uscat de pe salopetă și teniși se zăreau pete de sânge uscat.