LETAL

Capitolul 12

În prezent...

NOVA

Era a treia zi în care ieșeam din facultate cu acea senzație apăsătoare de eșec.De data asta ploaia de afară părea să se potrivească perfect cu starea mea.Mă chinuisem să descopăr ceva, orice, despre Nocturne, dar toate pistele pe care le aveam duceau doar în cercuri închise sau în capcane dezinformative. Eram obosită, frustrarea începuse să își facă loc și simțeam cum grijile se adunau, una câte una, în gândurile mele. Fusesem atât de sigură că urma să găsesc ceva important.Singurul căruia i-am povestit întâmplarea mea din weekend a fost Sirius.Nu voiam să o complic pe Sab iar cu Dawn chiar nu voiam să discut.

Mă apropii de ieșirea facultății, cu pași lenți, îngândurat, când îl văd pe Sirius rezemat de un zid, cu o expresie calmă pe față. Părea la fel de relaxat ca întotdeauna, cu acea alură misterioasă care îl înconjura, de parcă nimic nu l-ar fi putut afecta.

-Hei!Ai aflat ceva? mă întreabă, fără să își ridice privirea din telefon.

-Bună! Absolut nimic concret, răspund, încercând să nu par prea dezamăgită.

Sirius ridică privirea și îmi aruncă un zâmbet șiret.

-Nu-i nimic. Uneori e nevoie de mai mult timp. Dar am eu o bănuială că te apropii.

Mă uit la el, ușor confuză. De unde atâta siguranță?

-Am o întâlnire în seara asta cu cineva care s-ar putea să ne ofere câteva indicii. Nu fi descurajată.Hai,am parcat mașina destul de aproape.

Mersul spre mașina lui fusese destul de tăcut, fiecare dintre noi pierdut în propriile gânduri. Era o tăcere ciudată, dar nu incomodă, așa cum mă așteptam inițial când am început să mă apropii de Sirius. De fapt, încă mi se părea incredibil cum de s-a format această legătură între noi. Nu aveam prea multe în comun, iar lumea lui, cu toate misterele și secretele sale, era una pe care doar începusem să o înțeleg. În ciuda tuturor acestor lucruri, Sirius mă acceptase. Nu doar că mă tolera, ci îmi oferea, din când în când, acele priviri care spuneau mai mult decât cuvintele.

Am deschis portiera și m-am așezat pe scaunul din dreapta, încercând să mă relaxez. În schimb, Sirius și-a luat locul la volan cu aceeași dezinvoltură. Am închis ușa și am inspirat adânc mirosul familiar al interiorului mașinii lui, o combinație subtilă de piele și parfumul lui.

-Putem merge până la un market să luăm câteva dulciuri pentru copii? am întrebat, uitându-mă la el pe sub gene, încercând să mă relaxez. Aveam nevoie de o pauză de la toate gândurile negre.

Sirius a aruncat o privire rapidă spre mine, zâmbind ușor, dar fără să lase impresia că se relaxează complet.

-Normal, a răspuns simplu.

Motorul mașinii a prins viață cu un zumzet surd, iar noi am pornit de pe loc. Străzile erau pustii, iar ploaia făcea ca toate luminile din oraș să se reflecte pe asfaltul ud, creând un joc de lumini care aproape că mă hipnotiza. Privirea mea rătăcea printre reflexii, gândindu-mă la următorul pas. Faptul că nu am reușit să găsesc nimic despre Nocturne mă făcea să mă simt neputincioasă. Căutările nu numai că nu duseseră la nimic concret, dar se simțea o presiune crescândă, ca și cum ceva,sau cineva, ne urmărea fiecare mișcare.

Sirius a întrerupt tăcerea brusc:

- Ai idee de ce nimeni nu vrea să vorbească despre Nocturne? Vocea lui era calmă, dar ochii îi erau atenți, concentrați pe drumul din față.