LETAL

Capitolul 30

Nova

Sirius s-a retras încet din salon, fără să mai adauge nimic. L-am privit cum dispare dincolo de ușă, o umbră a celui care fusese cândva. Mi-am întors atenția spre Nox, care mă privea cu ochii lui adânci și obosiți. Știam că și el era frânt, dar, cumva, era acolo, prezent pentru mine, în ciuda a tot ce suferise.

Am rămas singură cu el, în liniștea încărcată de lucrurile nespuse. El a fost cel care a spart tăcerea, vocea lui fiind doar o șoaptă.

— Îmi pare rău pentru tot... pentru că te-am adus aici, pentru că ai fost nevoită să treci prin toate astea... pentru că nu am putut să te protejez.

Lacrimile îmi ardeau colțurile ochilor, dar am reușit să le opresc. Nu voiam să-l las să se scufunde și mai mult în vina pe care o simțea. M-am aplecat ușor spre el, ignorând durerea din trupul lui rănit, și l-am sărutat. Buzele noastre s-au întâlnit într-un moment care părea să oprească timpul în loc. Tot ce simțeam era dragostea care pulsa între noi, o conexiune care transcendea orice cuvinte.

M-am retras ușor, privindu-l direct în ochi.

— Explicațiile le vreau abia după ce totul va reveni la normal, i-am spus, cu un zâmbet slab, dar sincer. Acum nu vreau decât să te știu bine.

Un colț al gurii lui s-a ridicat într-un zâmbet șovăitor.

— Normal... Nu cred că normalul a existat vreodată pentru noi, Nova. Dar... dacă asta îți promiți tu ție, atunci mă țin de cuvânt. Îți promit că vom trece peste. Îți promit că, pentru tine, voi face tot ce trebuie.

L-am privit în tăcere, iar el și-a ridicat mâna slabă și mi-a atins obrazul. Mi-a trecut degetele peste piele cu o delicatețe care contrasta complet cu tot ce era în jurul nostru.

— Nova... îți mai promit ceva. Orice-ar fi, chiar dacă trebuie să aleg între lume și tine, știu ce voi alege. Mereu.

Inima mi s-a strâns, dar, pentru prima dată după atâta timp, am simțit că ne apropiem de acel moment în care totul, într-un fel, va avea sens.

Nox și-a lăsat mâna să cadă ușor pe marginea patului, oftând încet. Mi-a aruncat o privire în care se citeau atât oboseala, cât și un soi de hotărâre.

— Acum trebuie să o protejăm mai bine pe Robyn, spuse el. Nici măcar o secundă nu mai putem să o lăsăm vulnerabilă.

M-am gândit pentru o clipă la toate prin câte trecuse sora mea și la cât de periculoasă era acum situația pentru ea. Am tras aer adânc în piept și i-am răspuns:

— Știi ce cred? Cel mai bine ar fi ca Robyn să se mute, măcar pentru o perioadă, la Remi. Acolo e cel mai sigur loc. Fortăreața lui e aproape imposibil de penetrat, iar el nu ar lăsa pe nimeni să se apropie.

Nox și-a ridicat o sprânceană, iar un râset scurt și răgușit i-a scăpat.

— La Remi, huh? E o idee bună. Dar abia aștept să văd cum îl vei convinge să o ia pe Robyn acasă. Și, mai ales, cum o vei convinge pe Robyn să accepte.

L-am privit sceptică, dar și cu un zâmbet slab.

— Hai să fim serioși, știm amândoi că Remi are un punct sensibil pentru ea. Nu ar spune nu, mai ales dacă îi explic că e singura opțiune sigură.

— Sigur, sigur, spuse Nox, sprijinindu-și capul pe pernă și privindu-mă cu o urmă de amuzament în ochi. Dar nu uita că Robyn e încăpățânată. Iar Remi... ei bine, știi cum e, are propriile reguli.