LETAL

Capitolul 5

În prezent...

SIRIUS

Ține-o la distanță de lumea ta,mi-am zis.Că e atât de greu pentru că am început să o las să îmi intre în gânduri nu am mai luat în calcul.Nu pot să înțeleg de ce a ieșit din mașină și a venit după mine,nici de ce a stat cu mine până haosul din mintea mea a început încet să dispară.M-am comportat ca ultimul nenorocit cu ea încă de când am cunoscut-o fără să îi ofer măcar o șansă iar acum iată-mă, venerând-o din priviri din interiorul mașinii.

Stând cu ea de vorbă mi-am dat seama că nu e deloc așa cum mă așteptam să fie o fată de nouăsprezece ani din lumea din care face parte.Nu e deloc arogantă sau cu nasul pe sus, perfecționistă nici pe departe ba chiar merită premiul pentru cele mai multe impiedicături pe o distanță mai mică de zece metri,asta purtând teniși.

Am observat-o încă de când a ajuns în fața parcului,purta o pereche de colanți negrii și un hanorac care îi era trecut cu două palme peste fund, părul îi era prins iar în picioare purta o pereche de adidași de aceiași culoare cu colanții.Nu pot să neg, arată superb iar corpul ei îmi încearcă imaginația în fiecare minut,norocul meu e că încă stau bine pe control la ora asta.M-a observat și ea în cele din urmă când s-a întors cu fața înspre parcare,am coborât îndreptându-mă spre ea.

-Bună!Văd că ne-am asortat,și-a îndreptat degetul arătător înspre mine indicând spre pantalonii mei de trening negrii.

-Pe jumătate doar,i-am răspuns scoțând din buzunarul hanoracului căștile wireless.Ai vreo preferință anume cât timp ne facem încălzirea?

A dat dezaprobator din cap luând una dintre căști.Am început încălzirea iar în momentul ăsta mă luptam cu mine pentru a rămâne rațional.Am mai văzut femei în colanți la viața mea dar felul în care corpul ei se ondulează îmi face sângele să fiarbă în vene.A fost dansatoare în altă viață sau?

-Scuze că stau cu spatele,s-a răsucit spre mine cu partea superioara a corpului.

-M-ai auzit că mă plâng?Am privit-o de jos în sus,a pușcat o sprânceană în sus părând mirată de faptul că mă uitam la ea.Ce?

-Cred că ne-am încălzit destul,poate puțin cam tare,m-a privit în același fel în care o făcusem și eu cu câteva secunde mai devreme.Începem?Patru ture complete de parc,ultima sprint.Cine pierde face cinste cu ceva dulce.

-Pot să mă declar învins?Mi-e frică că pe o distanță așa de mare o să cazi din picioare de minim patruzeci de ori.

-Mai vedem!Nici nu am avut timp să clipesc că ea a zbughit-o de lângă mine.

Primele două ture au fost floare la ureche,suntem la finalul celei de a treia iar Nova se ține al dracu de bine.Și-a dat hanoracul jos din mers, legându-l în jurul taliei când ajunsesem pe la jumătatea celei de a doua tură de alergat lăsându-mi ochii să se delecteze cu imaginea ei.Din când în când o mai depășeam doar pentru a o enerva dar s-a prins rapid de schemă prinzându-mă din urmă,de fiecare dată oferindu-mi o priveliște care îmi punea răbdarea la încercare.S-a oprit la jumătate drumului privindu-mă trecător,am ajuns lângă ea trăgându-mi sufletul.

-Pregătit pentru decisivă?

Mi-am dat hanoracul jos, legându-l în jurul taliei exact ca al ei.Nu am putut să nu observ analiza vizuală pe care mi-o acorda iar rânjetul meu nu mai putea fi ținut în frâu.M-am apropiat de ea, încă avea ochii ațintiți asupra corpului meu.Cănd distanța dintre noi a ajuns de-o palmă privirile ni s-au intersectat.Ochii mei i-au traversat buzele ajungând pe pieptul ei care urca și cobora ritmic iar firul subțire de transpirație care i se prelingea pe piele dispărând între sânii ei mi-a întărâtat și mai tare gândurile nu tocmai potrivite pe care le aveam de mai bine de treizeci de minute.Simțeam cum apa mi se strânge în gură,am înghițit în sec urcând cu privirea înapoi spre chipul ei pe care stătea așternut un rânjet drăcesc, nedemn pentru un înger ca ea.