LETAL

Prolog

                                                                                                                                                      În urmă cu patru ani...

NOVA

Reușisem să trec cu ușurință de gorilele fără minte ale lui Gregory,problema este că nu știu unde aș putea să îl găsesc,locul ăsta e prea mare iar eu am timpul prea limitat și deja îmi este frică că am ajuns prea târziu.

O siluetă și-a făcut apariția pe holul întunecat,m-am pitit în spatele unui perete sperând că nu va avea să mă vadă, odată trecut pe lângă mine mi-am dat seama imediat că e vorba de Van,una dintre gorilele de încredere ale lui Greg.Păcat!L-am urmărit până când a ajuns în fața unei uși dar în spatele ei se afla doar o masă cu două scaune și un dulap dărăpănat.O picătură de sudoare mi s-a prelins pe vârful nasului,voiam să o șterg dar orice mișcare îmi putea fi auzită,m-am dat doi pași în spate pentru a mă asigura că întunericul din jur îmi îmbracă corpul în întregime.Van a luat o pungă de hârtie din dulapul cu pricina apoi s-a grăbit să coboare scările din piatră spre subsolul fortului,am simțit cum ceva încerca să se urce pe piciorul meu și speram să fie un simplu gândac,nu ceva mai mare.I-am oferit avans de un minut apoi m-am pus în mișcare fără să-mi privesc piciorul,orice a încercat să urce acum a căzut și la cum s-a auzit cu siguranță nu era vreun gândac supraponderal.

L-am găsit pe Van vorbind în fața cuiva,nu puteam să disting de la distanța la care mă aflam dacă e vorba de el sau e alticeva,tot ce știu e că dacă mă apropii mai mult o să fiu descoperită.Oh haide,lui Venus îi e frică să doboare un broscoi cu arfe de lider?Mi-am dus ușor mâna pe coapsă unde aveam prins suportul în care baioneta mea aștepta puțină acțiune,cu o apăsare ușoară am reușit să o scot și m-am apropiat încă un pas,acum puteam să îi numar firele de par din ceafa lată a lui Van dar nu asta mă interesează,m-am ridicat pe vârfuri cât să pot vedea silueta care se afla după spatele lat și era el.Sirius era legat de un scaun, abdomenul lui avea o rană deschisă iar din arcadă părea să îi curgă sânge,,mi-am mutat privirea și am zărit bara metalică aflată lângă o masă pe care se aflau încă câteva obiecte de tortură.Era la limita dintre agonie și realitate.

-Încă trăiești?Ți-am adus ceva de mâncare,ai nevoie de asta.

-Ce ospitalier ești!Papă tu,nu vreau să pierzi vreun kilogram din pricina stresului la care te supun,și-a dat capul pe spate potrivindu-și privirea cu a lui.Sfinte Univers cât de înecat în depravare e!Pe bune,Nov?Te-ai activat chiar acum?

Van s-a mișcat luând în mână bara care a făcut contact cu abdomenul rănit al lui Sirius,un icnet înfundat de durere i-a scăpat printre buze când Van și-a reluat poziția.Nu am mai suportat să îmi văd omul chinuit așa că lama baionetei mele i-a crestat gâtul broscoiului care a căzut la picioarele mele,am scos-o din traheea lui înfigând vârful în pieptul lui,cu o precizie care m-a surprins și pe mine și de o lentoare chinuitoare i-am despicate cutia toracică lăsând la vedere stratul de grasime de sub care se puteau observa câteva coaste,Van se stingea sub ochii mei înecându-se cu propriul sânge iar Sirius părea că și-a pierdut cunoștința deja.Voiam să îl fac să sufere mai mult,voiam să moară lent,voiam ca ultima bătaie a inimii lui să fie în palma mea dar nu aveam timp,cei de sus probabil deja au observat dispariția lui și vor veni să îl caute.I-am descălecat trupul îndreptându-mă spre Sirius,m-am așezat în genunchi în fața lui și am scos mica sticlă în care aveam rivanolul și rola de tifon pe care am luat-o în grabă din trusa medicală, bănuiam că o să fie rănit dar nu mă așteptam să fie atât de rănit.Respira greoi iar ochii îi erau strânși, mi-am potrivit mai bine masca pe față și am început să îl pansez,abia când și-a rezemat fruntea de a mea mi-am dat seama că mă privea, o pe Venus.M-am ridicat și am ajuns în spatele lui, mi-am trecut degetele lent peste brațele lui până în locul în care încheieturile mâinilor lui erau sugrumate de funia cu care e legat,am băgat lama baionetei printre ele tăind-o.Mi-am scos pistolul și i l-am pus în palme după care am plecat fără să mai privesc în urmă.

Vă mulțumesc din suflet pentru că ați ales să parcurgeți aceste rânduri. Fiecare cititor este o parte esențială a acestei călătorii, iar sprijinul vostru înseamnă totul pentru mine. Sper ca ceea ce ați citit v-a făcut să vă doriți să aflați cum va decurge călătoria Novei.Mulțumiri sincere!🖤