LETAL

Capitolul 23

Nox

Am intrat în sala de antrenament în tăcere, în echipamentul meu complet. Am urmărit fiecare mișcare a lui Remi de-a lungul nopții. A dus-o pe Nova acasă, apoi s-a întors direct aici, la sala care a devenit în ultima vreme refugiul lui. De ore întregi, lovește sacul de box fără oprire, fără odihnă, fără nicio scânteie de dorință de a se opri. Fiecare lovitură îmi sună în urechi ca un strigăt surd de furie și durere, iar fiecare bătaie a sacului e o bătaie de inimă ratată pentru el.

Mă apropii încet, pașii mei abia se aud pe podeaua sălii.

-Crezi că dacă te distrugi o să ne fie mai ușor să protejăm ceea ce iubim? întreb, vocea mea răsunând ca o provocare tăcută.

Remi se oprește, lăsând sacul să se balanseze haotic în urma ultimelor lui lovituri. Transpirația îi curge pe față, iar respirația lui grea umple tăcerea care s-a lăsat între noi. Se întoarce spre mine, privirea lui plină de ceva ce oscilează între furie și oboseală.

-Nu mă distrug,spune, dar vocea lui trădează altceva. Apoi ridică bărbia spre mine. Acum scoate-ți cagula aia de pe față. Nu de alta, dar la ce stare de căcat am, riști să uit că ești prietenul meu și să-ți fut una în moacă.

Un colț al gurii mele se ridică într-un zâmbet scurt, iar apoi îmi trag cagula de pe față și o las să cadă lângă mine. Mă așez pe bancă și îi fac semn să vină lângă mine.

Se așază cu o ezitare pe care o ascunde prost, dar nu spune nimic. E clar că așteaptă să încep eu.

-Am aflat ceva noaptea trecută,spune, vocea lui ejoasă, aproape șoptită. Șobolanul de Antrum e cu ochii pe tine și pe Akantha. Cârtița aia care se învârte în jurul lui a observat că vă abateți de la misiuni.

Îmi frec fruntea cu mâna, un gest de frustrare evidentă,care consider că nu trebuie explicat apoi surâd amar.

-Zudrov,spun, aproape scuipând numele.A fost mereu cățelușul loial al lui Antrum, dar până și el vrea să-l sape. Ce ai mai aflat?Îmi las capul pe spate pentru o secundă, adunându-mi gândurile.

-Tu și Akantha nu sunteți urmăriți întâmplător. Sunteți intenționat lăsați liberi. Antrum a organizat o întrunire cu ceilalți membri și a făcut un fel de schimb. Dacă i se întâmplă ceva,dacă e rănit sau ucis,Nova va fi forțată să intre în Ordin.

Văd cum ochii lui Remi se întunecă imediat, iar pumnii i se strâng pe lângă corp. Nu îi dau timp să reacționeze.

-Și nu doar atât, continuă. Dacă Antrum cade, Penelope Envy va prelua conducerea. Și știm amândoi că Envy e mult mai letală decât el, în felul ei calculat și rece.

Remi își trece din nou mâna prin păr, am observat că ăsta e un gest reflex când lucrurile devin prea intense pentru el.

-Nova... Ea nu trebuie să știe asta. Nu încă.

-Nu o să-i spun,îi răspund, sincer. Dar trebuie să ne gândim la următorul pas. Pentru că dacă Antrum joacă murdar ,și joacă, întotdeauna,atunci asta e doar începutul.

El dă din cap încet, dar e clar că mintea lui deja aleargă cu o mie de gânduri. E frânt, dar încă în luptă. Și asta e tot ce contează acum.

Remi își sprijină coatele de genunchi, lăsând capul în jos pentru o clipă. Respirația lui grea răsună în sala goală, iar când ridică privirea, ochii lui sunt fermi, plini de hotărâre.

-Vreau să o ții pe Nova departe,spune, iar tonul lui e aproape o poruncă. Pentru că știu cum e sora mea, Nox. Ea își dă și viața ca să apere ce iubește, iar eu sunt sigur că tu i-ai intrat în vene.