LETAL

Capitolul 28

Nox

Tunelurile erau întunecate, mirosind a umezeală și a metal,a rânced. Fiecare pas pe care îl făceam trimitea ecouri îngrozitor de puternice prin pereți, ca și cum ar fi anunțat pe toată lumea că venim. Strângeam arma în mână atât de tare, încât îmi simțeam degetele amorțite, dar nu puteam să mă opresc.

Kan mergea în fața mea, agilă și concentrată, iar Rik îi acoperea spatele. Membrii Chintei erau deja răspândiți, comunicând în șoaptă prin căști. Toată echipa era într-o tensiune electrică. Apoi, semnalul a venit clar prin canalul nostru: locația fetelor. Găsiserăm locul.

Când am ajuns, am știut imediat că ceva era greșit. Prea liniște. Prea multe camere care dădeau impresia că fuseseră lăsate intenționat deschise. Era ca și cum cineva ar fi vrut să ne vadă fiecare pas. Akantha m-a privit peste umăr, iar ochii ei îngustați spuneau tot ce aveam nevoie să știu: o capcană.

Dar n-aveam de ales. Dacă fetele erau acolo, trebuia să le scoatem. Am schimbat un semn rapid cu Rik, iar el a murmurat scurt prin cască:

— Toată lumea în poziții. Mergeți pe tăcute.

Ne-am îndreptat spre camera centrală, un spațiu vast, slab luminat, în mijlocul căruia trei scaune erau așezate spate în spate. Pe ele erau Nova,Sab și Robyn, legate, cu capetele plecate. Am înghețat. Mi s-a tăiat respirația. Inima îmi bătea atât de tare, încât mă așteptam să-mi explodeze în piept.

Nova... Robyn...Sabrina... Nu mi-am dat seama că îmi ținusem respirația până când am simțit durerea în plămâni. Erau acolo,încă mai trăiau.

Am vrut să alerg, să le eliberez pe loc, dar ceva m-a ținut pe loc. Și bine am făcut. Din colțurile camerei, siluetele mascaților au început să apară, unul câte unul. Mi-am ridicat arma, dar apoi l-am văzut.

Antrum.

Stătea în fața fetelor, calm, îmbrăcat impecabil ca întotdeauna. Își trecea degetele peste marginea unui baston, iar privirea lui s-a ridicat direct la mine. A zâmbit.

— Ei bine, ei bine... cine ar fi crezut că mă vizitezi tu însuți, Nocturne. Sau poate ar trebui să-ți spun Nox? spuse el, vocea lui plină de sarcasm.

Tot corpul mi s-a încordat, iar Akantha a făcut un pas înainte, dar am ridicat mâna, oprind-o.

— Ce vrei, Antrum? i-am spus, tonul meu tăios, dar controlat.

— Oh, doar să îți arăt unde duce încăpățânarea voastră. Uite ce frumos v-am prins în capcană. Voi, băieți buni, întotdeauna gata să salvați fetele. Dar Sirius? Unde este marele protector? întreabă el cu un rânjet larg.

Am simțit un val de furie care mi-a ars pieptul. Era evident ce încerca să facă. Nova,Sabrina și Robyn erau momeala. Iar Sirius... era ținta principală.

Privirile tuturor erau îndreptate spre mine, dar singura care conta era a ei. Nova. Ochii ei mari mă fixau, iar în ei puteam citi o furtună de emoții: confuzie, teamă, dezamăgire. Am simțit cum mă lovește fiecare privire pe care mi-o arunca, ca o lamă rece care se înfigea tot mai adânc.

— Haide, Nox, lasă bâlciul și dă-ți jos masca aia, spuse Antrum cu dispreț. Fiecare cuvânt pe care îl rostea era îmbibat de venin. Să vadă și draga ta Nova cine ești cu adevărat...

Am închis ochii pentru o fracțiune de secundă, suficient cât să-mi amintesc toate momentele cu ea. Râsetele ei, privirea caldă, cum îmi zâmbea chiar și atunci când se enerva. Și acum, urma să distrug totul.