Capitolul 1

121 13 8
                                    




În urmă cu doi ani...

SIRIUS

Încă cinci minute și scap,Sabrina a insistat să o luăm și pe prietena ei cu noi pe motiv că dacă casa ei e în drumul nostru,e și păcat să o lăsăm.Picăturile de ploaie se izbesc violent de parbriz iar mintea mea încearcă să lege tot ce am aflat până acum despre cea care în urmă cu doi ani îmi salvaseră viața,o cheamă Venus și nimeni nu știe nimic mai mult,nimeni nu i-a auzit vreodată vocea iar identitatea îi e bine ascunsă sub haine negre și o mască din cultura japoneză,o kitsune, bineînțeles tot neagră.

Ultima dată a apăruseră în fosta hală Hatewalk,corpul i se dezvoltaseră.Eu și Carlos aveam o patrulă în zonă iar cei din East Lizards au încercat să facă transferuri folosindu-se de mercenari lui Steel.În timp ce mă luptăm cu Viktor,ea mă privea stând rezemată de balustrada primului etaj al halei, după ce l-am pus la pământ pe Viktor, îl căutăm din priviri pe Carlos dar în loc să dau de el am fost întâmpinat de Ivo care era gata să îmi spargă mecla cu o bâtă de baseball.Norocul meu a fost un pumnal înfipt de Venus între ochii lui.Atunci a fost prima dată când am văzut-o de aproape,și-a făcut loc pe lângă mine și cu grația unei feline s-a aplecat peste trupul lui Ivo,pe care l-a sfârtecat la propriu,asta în timp ochii mei o devorau, și ca și cum toată scena la care asistasem ar fi fost normală,s-a ridicat și a plecat.Am alegrat în urma ei dar degeaba,am putut să zăresc doar ultimele două cifre de pe plăcuța de înmatriculare a unui Lexus negru,nu mai menționez faptul că am căutat toți deținătorii de Lexus din orașul ăsta nenorocit dar totul a fost în zadar.

Telefonul Sabrinei mă scoate din starea în care voiam să rămân, primește un apel iar după vocea care răsună în interiorul mașinii îmi dau seama că e fratele ei.

-Hei Carlos, ești pe speaker,care e treaba?

-Mai aveți mult?Voiam să zic să luați și niște legume pentru o salată,ce face feblețea mea, adaugă pe un ton mieros,de ce e așa tăcut?

-O să ne oprim să luăm după ce o lăsăm pe Nova acasă,e aici și el.

-Amor, porque no me hablas?

Fetele au chicotit la auzul apelativul folosit de cel care va avea parte de o remodelare facială în seara asta.Maxilarul îmi era atât de încordat încât pot să jur că mi-am auzit un dinte pocnind,mi-am fixat privirea în oglinda retrovizoare unde am întâlnit ochii ei,a rupt contactul în mai puțin de trei secunde.

-Văd că nu are chef de vorbă, vă las atunci, salută-l pe fratele tău din partea mea,Nov!

-Pe care dintre ei,vocea ei angelică a făcut ceva în interiorul meu să se contracte durerosul, voiam să intru în primul stâlp care îmi iese în cale doar să nu o mai aud sau vad,o vreau departe de raza mea vizuală și sunt dispus să plătesc eu biletul pentru placarea ei pe alt continent.

-Pe Remi, vă las, aveți grijă!

-Mierda!Am scrâșnit printre dinți când am văzut mașina care tocmai mă depășise,prinsesem și roșu.

-Ce mamă naibii?Ce ai văzut?

-Nova,jos,acum!

-Dar...

-Nu coboară nicăieri,Sir,e furtună!

-Coboară acum până nu te târăsc eu afară din mașină.

Mi-a ascultat ordinul,am demarat în trombă când lumina semaforului s-a schimbat vrând să prind din urmă mașina aia nenorocită.

LETALUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum