LETAL

Capitolul 19

Nox

Dimineața mă prinde devreme, cumva cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Îmi iau cafeaua pe fugă, gândindu-mă la scena de aseară, la chipul lui Santi și la felul în care Carlos părea să fie un om complet diferit în prezența acelui copil. Încă nu-mi pot scoate din minte imaginea lor, dar nu e timp să mă pierd în detalii. Sab trebuie să știe, dar nu acum.

Parchez în fața casei Sabrinei și cobor din mașină. Urc cele câteva trepte până la ușa ei și bat de două ori. Nu trece mult până când se aude zgomot din spatele ușii. Sabrina deschide, încă somnoroasă, purtând un hanorac supradimensionat și o privire confuză.

-Nox? Ce cauți aici așa devreme? mă întreabă, frecându-se la ochi.

-M-am gândit să te duc cu mine la o cafea, răspund, forțând un zâmbet relaxat. Hai, grăbește-te,e mult până în Death's Compound.

-Ce ciudat ești, remarcă ea, dar îmi face pe plac și dispare în casă să se pregătească. În cinci minute iese, îmbrăcată în blugi,tricou și un blazer, cu părul prins într-o coadă lejeră.

În drum spre cafenea, încerc să mă comport cât mai natural, deși Sab e atentă. Mă privește din când în când cu coada ochiului, semn că simte că ceva nu e în regulă.

-Ce-i cu tine azi? De obicei nu ești așa, remarcă ea în glumă.

Zâmbesc ușor și dau din umeri, încercând să păstrez conversația lejeră.

-Doar că am câteva lucruri pe cap. Apropo, Sab, tu o cunoști pe Demetra?

Sab își întoarce privirea spre mine, ridicând o sprânceană.

-Demetra? repetă ea, vizibil surprinsă. Ce treabă ai tu cu ea?

-Am auzit câteva lucruri, nimic important. Mă întrebam doar dacă o cunoști bine, adaug, încercând să nu par prea interesat.

Sabrina oftează, sprijinindu-se de portieră și privindu-mă cu ochi ușor îngustați.

-O cunosc vag, răspunde ea. Știu că e prietena lui Carlos, dar el nu vorbește prea mult despre ea. Mi-a zis doar că e o tipă ok. De ce întrebi?

Ezit un moment, dar nu vreau să-i spun nimic încă.

-Nimic special, doar am auzit numele ei pe la oameni și eram curios, răspund cu un ton cât mai lejer.Credeam că poate ai fi avut ceva picanterii de împărtășit.

Sab râde scurt, dar e clar că întrebarea mea a stârnit ceva în ea. Se încruntă ușor și își mușcă buza.

-Acum că zici, a fost o dată când Carlos a venit acasă și era mai... diferit. Mai îngândurat. Era după o ceartă cu Demetra, cred. Dar în afară de asta, nu prea știu multe. De ce întrebi, Nox? Știi ceva ce eu nu știu?

Îi arunc o privire scurtă, zâmbind ușor.

-Doar mă gândesc să îl cunosc mai bine pe Carlos. Omul ăsta e ca o fortăreață, iar eu vreau să văd ce se ascunde dincolo de ziduri.

Sab zâmbește slab, dar nu insistă. Iar eu, pentru moment, mă mulțumesc cu atât. Știu că va trebui să-i spun adevărul în curând, dar acum, am nevoie să descopăr mai multe. Despre Carlos, despre Demetra și despre ce înseamnă totul pentru ei și pentru Sab.

Ajunși la cafenea,ea își comandă o cafea mare cu multă frișcă și caramel, iar eu rămân la ceva simplu și negru. Aș putea să jur că îmi aruncă o privire curioasă peste marginea paharului ei în timp ce ieșim din cafenea și ne urcăm în mașină.