LETAL

Capitolul 27

Nox

Stăteam în colțul unei camere întunecate, ascuns în umbra care-mi era mai familiară decât propria piele, cu ochii fixați pe ușa biroului lui Antrum. Eram gata să acționez dacă scârba aia făcea o singură mișcare greșită. Telefonul a vibrat în buzunarul meu, iar vocea Akanthei mi-a tăiat concentrarea ca o lamă.

— Ce faci?! a spus, gâtuită de panică.

Am strâns telefonul în mână, încercând să-mi păstrez calmul.

— Stau cu ochii pe Antrum. Putrezește în biroul lui. Tu? Ai mai monitorizat fetele?

A răsuflat greu.

— Nox, dă-l dracu' pe Antrum! Le-au răpit!

M-am înțepenit, iar lumea mea s-a clătinat.

— Ce-ai zis? am întrebat, aproape în șoaptă, de teamă că, rostind cuvintele, le-aș face mai reale.

— Uită-te pe aplicație și hai după semnalul telefoanelor lor!

— Cum adică? Cum?! am întrebat, furia crescându-mi în piept ca un incendiu. Zudrov și Antrum sunt aici, îi supraveghez de ore întregi!

— Nox, mișcă-te! a urlat ea în telefon. Gregory Steel și oamenii lui. Asta e tot ce știu acum. Verifică locațiile lor pe aplicație! Remi e deja pe drum.

Am deschis aplicația tremurând, degetele refuzând să coopereze. Când harta s-a încărcat, am văzut semnalul telefoanelor lor. Nova, Robyn și Sabrina ,toate trei într-un singur punct, în mișcare rapidă.

Ochii mi s-au încețoșat. În mintea mea, toate scenariile posibile începeau să ruleze haotic. Nova, Robyn, Sabrina... în mâinile lor. Oamenii lui Steel nu se jucau. Știam ce fac, știam cum acționează. Dacă întârziam, oricare dintre ele putea să nu mai fie întregă. Sau mai rău, să nu mai fie deloc.

— Zudrov și Antrum sunt aici, am spus, încercând să-mi țin mintea limpede. Cum naiba să fie Steel implicat?

— Nu contează cum, Nox! Dacă mai pui o întrebare, vin eu după tine și te calc în picioare! Hai!

Am băgat telefonul în buzunar și am început să-mi iau echipamentul. Pistolul, cuțitul, cagula. Totul intră în mișcare automată, dar în mine era un haos total. Gândul că Nova era acolo, între ei... Mă sufoca.

Când eram gata să ies, am auzit din nou vocea Akanthăi, rece, dar tremurând ușor:

— Nox, dacă le pierdem...

Am ieșit pe ușă fără să mai răspund. În momentul ăsta, nu exista loc pentru greșeli.

Fără să-mi iau ochii de pe semnalele care continuau să se deplaseze, am ieșit din ascunzătoare, ignorând orice risc. Nu-mi păsa dacă Antrum sau Zudrov mă vedeau plecând.

— Akantha, spune-mi că ai ceva concret! i-am spus, aproape strigând.

— Am reușit să identific una dintre locațiile unde ar putea să le ducă. Îți trimit coordonatele. Dar trebuie să te grăbești, Nox! Gregory nu iartă greșelile, și cu siguranță nu pe cele comise de femei!

Fiecare cuvânt al ei mă împingea mai adânc în furia și disperarea care mă consumau. M-am urcat pe motocicletă, motorul urlând ca ecoul furiei mele.

Vă găsesc, Nova, mi-am spus în gând, strângând ghidonul până la albirea încheieturilor. Vă găsesc și nu contează ce trebuie să fac ca să vă aduc înapoi.

Am ajuns în apartamentul Novei alături de Remi, Blade și Hera. Atmosfera era apăsătoare, ca o furtună pe cale să se dezlănțuie. Remi arăta ca un leu în cușcă, plimbându-se de colo-colo, cu pumnii încleștați, iar Blade și Hera studiau ultimele date pe hărți și laptopuri, încercând să lege bucățile de informații pe care le aveam.