LETAL

Capitolul 4

În prezent...

NOVA

-Încă un set!

Îmi simțeam tot sângele în tâmple și venele de pe frunte cred că nu mai aveau mult până să pocnească și ele,Dawn făcea plank cu cinzeci de kilograme pe spate iar eu abia rezistam cu douăzeci pe picioare.Privirea lui Noah mă străpungea,i-am dat cel mai ștrengăresc rânjet al meu făcându-i semn lui Raven să îmi mai pună încă cinci kilograme.Iubeam să mă antrenez cu Umbrele, deși aveau unele dintre cele mai duse la extrem antrenamente, reușeau să facă din tine o adevărată mașinărie de ucis.

L-am privit pe Dawn cum se lupta cu Ash în ring,mereu m-a fascinat rezistența și forța lui.Excluzând-o pe Sab,el e singurul care știe cine e în spatele măștii lui Venus.Fără ajutorul lui,Venus nici măcar nu exista și pot să spun fără vreun regret că el mi-a fost mai frate decât fratele meu mai mare.Îmi știe tot trecutul și doar Dumnezeu îmi e martor la câte lacrimi am vărsat pe umeri lui.Mi-a luat toate coșmarurile și le-a închis în sufletul lui protejându-mă de mine înainte de toate iar eu o să îi fiu mereu recunoscătoare pentru tot.În urmă cu trei ani mătușa mea a pierdut lupta cu cancerul, și tot atunci l-am pierdut și noi pe Dawn.Atunci au murit doi oameni dar am băgat în pământ doar unul.A plecat cu două ore după înmormântarea mamei lui luând cu el doar motocicleta și hainele pe care le purta, atunci a fost prima oară când am plâns atât de mult încât mi-am pierdut cunoștința.Când m-am trezit eram captivă în brațele lui pe un pat de spital iar acul unei branule îmi străpungea pielea mâinii.Am început să mă agăț de el precum o pisică speriată,m-a liniștit plasând mici săruturi în creștetul meu și strângându-mi atât de tare încât simțeam cum scotea din corpul meu și ultima fărâmă de oxigen.Mi-a spus că stresul și faptul că nu prea am mâncat nimic de la aflarea veștii despre moartea mătușii până atunci mi-au făcut organismul să cedeze iar atacul de panică pe care îl avusesem nu a făcut decât să mă sece și de ultima fărâmă de putere pe care o mai aveam.Și în noaptea aia mi-a promis că o să se întoarcă din când în când doar pentru mine.Nu am aflat nici în ziua de azi de ce a început să își deteste tatăl după evenimentul acela,știam că de la paisprezece ani până la vârsta de optsprezece ani unchiul îi folosea pe el și pe Esias pentru lupte.Era imposibil să le câștige pentru că era doar un copil dar așa își creștea toleranța la durere.Toată agonia la care a fost supus nu a făcut decât să îl transforme într-un demon,l-au transformat într-o armă iar el iubește să vadă cât de departe poate ajunge până să își piardă de tot controlul.

-Hei piticanie,a expirat timpul,te scap de astea?

Am dat din cap afirmativ în timp ce Raven mă scăpa de greutățile aflate în poala mea.Mi-a întins mâna ajutându-mă să mă ridic apoi am luat-o amândoi în direcția ringului.

-Reziști foarte mult, dacă o ții așa cu siguranță o să ajungi să îl depășești pe uriașul ăsta.

Amândoi ne-am mutat atenția spre ring unde Ash bătea în semn de retragere avându-l pe Dawn deasupra lui.M-am strecurat în ring ajungând lângă el.S-a ridicat privindu-mă ,mi-am ridicat piciorul stâng și l-am lovit cu toată puterea.Mi-a apucat piciorul și exact așa cum mă așteptam m-a pus la pământ însă am avut suficient timp pentru a mă răsuci,i-am prins capul captiv între picioarele mele , poziția asta cu siguranță le-a atras atenția tuturor băieților prezenți, îi simțeam respirația fierbinte între coapsele mele apoi pot să jur că sunetul care i-a scăpat din gât era semnul divin de la Diavol că tocmai eliberasem demonul.În următoarea secundă m-am trezit cu el peste mine, mâna lui posedându-mi gâtul dar nu în felul acela senzual descris în cărți, mă strangula de-a dreptul privind fără vreo urmă de emoție în ochii mei.Simțeam disconfortul lipsei de aer provocat de strânsoarea lui dar nu voiam să îi cedez,m-a ridicat de la sol menținându-și poziția,corzile care susțineau ringul se modelau în jurul spatelui meu iar privirea mi se încețoșa.