LETAL

Capitolul 13

În prezent...

NOVA

M-am lăsat pradă brațelor lui Remi și am adormit.A rămas cu mine până aproape dimineață.Totul era amorțit, suspendat între vise și realitate. Până când, la un moment dat, am simțit mișcarea lui subtilă. Încet, fără să vrea să mă trezească, s-a ridicat din pat și a ieșit din cameră fără să scoată vreun zgomot.Am rămas acolo, pe jumătate trează, cu respirația liniștită și corpul cufundat în moliciunea patului, fără să am vreo dorință de a mă mișca.

M-am forțat să mă trezesc în cele din urmă, ridicându-mă încet, de parcă fiecare mișcare era o luptă împotriva oboselii care mă apăsa. Am întins mâna după telefonul de pe noptieră, simțind marginile reci ale ecranului. În timp ce îmi încărcam respirația, l-am deblocat, căutând în mod reflexiv mesajele. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific dacă am primit vreun semn de la Sirius.Un mesaj în care mi-a spus că nu a găsit nimic despre Ordin,altul în care îmi cerea să am grijă de mine urmat de ultimul în care mi-a spus ca sâmbătă să îl aștept la sediul Royale Crimson.

Am ieșit din mesaje, încercând să-mi distrag mintea de la toate gândurile care mă apăsau. Am intrat pe Instagram, unde secțiunea de story-uri mă întâmpina cu fețe familiare. Am observat că atât Nox, cât și Sabrina postaseră ceva. Fără să stau prea mult pe gânduri, am apăsat pe bulina care afișa poza Sabrinei. Chipul mi-a fost imediat inundat de un zâmbet. Prima fotografie era cu ea la volanul mașinii, cu ochelari de soare pe nas și un zâmbet larg, radiant. Era imaginea perfectă a libertății și a încrederii. Sabrina părea atât de plină de viață, de parcă fiecare zi era o aventură în sine.

Luminile dimineții se reflectau pe parbriz, creând o aură caldă în jurul ei, iar în fundal, am recunoscut traseul familiar care ducea spre plajă. Muzica probabil răsuna tare în mașină, așa cum îi plăcea ei, iar expresia de pe chipul ei transmitea fericire pură.

Am stat o clipă să privesc fotografia, savurând energia pozitivă pe care o emana. Sabrina mereu reușea să mă facă să mă simt un pic mai bine, chiar și printr-o simplă imagine. După câteva secunde, story-ul a trecut la următoarea postare.

Următoarea postare era un scurt videoclip. Camera era orientată către drum, iar în boxe răsuna o melodie veselă, una dintre melodiile ei preferate, pe care o auzeam adesea când ne plimbam împreună. Sabrina și-a întors telefonul pentru un moment, făcându-și un selfie video. Părul îi flutura în vânt, iar ea chicotea, aruncând un zâmbet complice spre cameră.

Către o nouă aventură! scria pe ecran, cu un emoji de mașină și unul de valuri. În modul ei tipic, îmi transmitea acea energie contagioasă, care mă făcea să mă simt puțin mai bine, chiar și în momentele mele de nesiguranță. Sabrina avea un dar aparte de a trăi fiecare clipă intens, fără să-și facă prea multe griji despre ce urma. Uneori îmi doream să am și eu aceeași lejeritate.

Am zâmbit în timp ce videoclipul s-a încheiat, iar bulina din colț s-a micșorat, semn că treceam la următorul story. De data aceasta era Nox. Mi-am simțit inima strângându-se puțin, nefiind sigură la ce să mă aștept. Nox e mereu mai misterios în story, iar postările lui nu sunt niciodată întâmplătoare. Am apăsat pe bulina lui, iar ecranul s-a umplut de o imagine alb-negru, enigmatică.

Era o fotografie făcută de undeva de sus, o vedere panoramică a orașului Vanora Twing pe timp de noapte, luminile strălucind în întuneric ca niște stele pierdute într-un cer artificial. În colțul de jos, cu un font minimalist, scria doar atât:Curând.

Nu era nimic clar în imagine, dar mesajul era destul de puternic.Curând. Ce avea de gând Nox?

Am privit fotografia lui Nox mai mult decât mi-aș fi dorit să admit.Curând părea să plutească în aer, de parcă ascundea ceva mult mai profund decât o simplă postare.