LETAL

Capitolul 16

Nova

Akantha a îmbrăcat sacoul și m-a ajutat timp de mai bine de douăzeci de minute să frecăm pata de pe cămașă care nu părea că are vreun gând să se facă dispărută.

-Eu zic să o lăsăm naibii.

-De acord,haide să ieșim,am zis storcând cămașa și aruncând-o în coșul de gunoi.Cred că Sir s-a plictisit deja de moarte.

Am deschis ușa băii și am ieșit.Un zâmbet plin de sinceritate i-a străbătut chipul Akanthei când privirea i s-a fixat pe cei care ne așteptau.Emma alături de Sir și de sora ei mai mică au venit în întâmpinarea noastră.

-Îți stă foarte bine sacoul,Kan.Vocea asta dură dar plină de atâta electricitate mi-a ajuns la urechi și am recunoscut-o imediat.

-Scuze că am dispărut din peisaj,Nox,am avut parte de un eveniment mai... lipicios.

Nox era la mai puțin de doi metri de mine iar irisurile lui păreau să ardă fiecare bucățică de material care îmi acoperă corpul.I-am zâmbit ușor salutându-l cu o mișcare scurtă din cap.

-Acum că îngerașul nostru e bine,putem să ne întoarcem înapoi?Avem un puzzle de terminat,Meli a luat-o de mână pe Kan, privind-o cu o sclipire jucăușă.

-Trebuie să vorbesc ceva cu partenerul meu,a lămurit-o ea,apoi vin înapoi la masa.Poți să o iei pe Emma câteva minute în locul meu?Nu durează mult.

Meli i-a zâmbit dulce luându-și sora de mână și plecând înspre masa unde am zărit-o pentru prima dată.Kan la rândul ei s-a retras cu Nox iar eu cu Sir stăteam și ne priveam scurt.

-Am impresia ciudată că vom descoperi ceva până la finalul zilei,s-a pus în mișcare spre o zonă puțin mai retrasă iar eu l-am urmat.Nox Linewood e partenerul ei.

-Ai dreptate, i-am răspuns, păstrând o distanță mică între noi. Pașii lui Sir erau hotărâți, deși în tăcere, și părea să știe exact unde se îndreaptă.

Ne-am oprit lângă o fereastră largă, de unde se vedea o grădină mică și ascunsă.

-Lucrurile au devenit... interesante în ultima vreme, nu-i așa? a spus el, fără să mă privească.

-Am putea spune și așa, am murmurat. Ce vrei să discutăm de fapt, Sir?

El a zâmbit, în sfârșit întâlnindu-mi privirea.

-Kan și Nox nu sunt singurii care ascund ceva. Ai simțit și tu, nu-i așa?

Am clipit, surprinsă de directitatea lui. Mă așteptam la o conversație mai subtilă.

-Da, am simțit, am admis, lăsându-mi brațele să cadă pe lângă corp. Ceva nu se leagă.Akantha și cicatricile ei,nu știu de ce când i-am văzut mâinile mi-au venit în minte imaginile pe care Ghost ni le-a oferit...

Sir a scos un oftat,privind în direcția în care Nox și cu Kan vorbeau.Ea s-a îndepărtat ușor iar el a rămas în compania tatălui său.

-Kan are secrete. Iar Nox... ei bine, Nox nu e omul care să stea liniștit când ceva îi scapă. Asta mă îngrijorează.

Am simțit un fior rece pe șira spinării la auzul cuvintelor lui. Sir avea dreptate. Era ceva mai profund la mijloc decât ce părea la suprafață.Dar nu voiam să cred că are de-a face cu ce căutăm noi.

-Și ce vrei să facem? am întrebat încet.

-Nu putem face nimic pentru că suntem înconjurați de ochi care dacă și-ar da seama ce căutăm,ar începe ceva destul de urât.Încă mă leg de indiciul pe care Ghost ni l-a lăsat,ne-am pus în mișcare înapoi spre zona meselor,am găsit niște lucruri care se leagă cât de cât dar nu vreau să îți spun până când nu sunt complet sigur.