Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

16.Noapte de coșmar-part.3.

"Edward! Edward!Edward!" Auzeam cum cineva mă striga și mă zgâlțâie usor, dar eu eram prea obosit ca sa deschid ochii. Simțeam ca dormisem decât 5 minute, deși nu-mi aminteam cu exactitate cum și când adormisem.

"Lasa-l! " se auzi o alta voce pe fundal. "Săracul a stat aici toată noaptea și probabil ca e amorțit ca naiba și asta îmi dau seama după poziția în care poate sa stea." Spuse iar și am putut sa identific acea voce ca fiind cea a lui Dominic.

"Dar vreau sa văd dacă a aflat ceva de starea Oliviei!" Se planse iar încăpățânata de Lussi.

"Și crezi ca el va fi în stare sa-ți răspundă?" Întreba Dominic serios și am putut auzi oftatul frustrat a lui Lussi ca mai apoi sa se trântească pe scaunele de așteptare. Voiam sa mai dorm, dar forfota ce se aude pe holurile spitalului nu îmi mai dădeau pace.

"Domnule Wes? Ce faceți aici?" Întreba o a treia voce care nu putea fi decât cea a lui Ethan.

"Edward m-a chemat aici ca sa ajut la cazul domnișoarei Olivia, din câte am înțeles, însă văd ca domnul continua sa doarmă încă de când am sosit eu aici și nici ca ar da semne de trezire!" Spuse acesta și am simțit cum mana calda a unuia dintre cei patru prezenți m-a atins scuturându-ma iar. Am înjurat în sinea mea înainte sa deschid brusc ochii speriind-o pe Lussi care se uita la mine ca la un extraterestru, dar i-am închis la loc clipind mai apoi de câteva ori. Albul spitalului era mult prea orbitor după doar câteva ore de somn care păreau doar 5 minute.

"Edward!" Mă mustra Lussi imediat ce mă văzu mai dezmeticit. "Trebuia sa ai grija de Olivia, nu sa dormi! Oh..doamne ! Ce o sa-i spun eu mamei ei dacă ea nu răspunde la telefon ?" Spuse Lussi încăpând deja sa se panicheze.

"Lussi, te rog. Nu-ți fa probleme!" O asigura cu căldură în glas Wes." Am vorbit cu doctorul și totul e sub control, iar operația a decurs cum trebuia si nimic din ceea ce s-a întâmplat cu adevărat nu se știe, doar o neînțelegere și totul s-a rezolvat! Nu te mai stresa!" Spuse acesta și se întoarse cu fata spre mine și nedandu-mi timp sa adaug ceva înaintea lui începu sa vorbească iar:" Edward ai face bine sa te duci sa te odihnești. Dormi de 4 ore jumătate în aceeași poziție și cu siguranță ai amorțit . Doctorul mi-a spus ca pana diseară Olivia nu are voie de vizite, însă voi încerca să mai discut cu el o data pt o vizita mai pe seara. Pana atunci poți sa te odihnești !" Spuse Wes. Nu știu ce m-as face fără inteligenta lui inegalabila.
Wes era un om bun. Avocat de succes și asemenea Ninei, mă ajutase în mai multe situații. Era îndrăgostit nebunește de Lussi și ea știa asta, dar totuși nimic nu îi lega. Amandoi încercau sa se minte unul pe altul, dar nu sunt problemele mele așa ca nu mă bag...

I-am mulțumit din priviri și cu o mana de ajutor a lui, am reușit sa mă ridic de pe scaunul de așteptare. Eram mult mai mult decât amorțit, dar parcă nu voiam sa mă duc acasă, chiar dacă mă simțeam moleșit și arătăm mai rău decât o stafie.

"Mulțumesc!" I-am zis de data aceasta strângându-i mana într-un salut."Dacă apar noutăți sa mă anunțați și pe mine. Am sa fiu inapoi aici pe la 19:30 în funcție de cum decurg lucrurile și dacă nu apar alte treburi urgente de rezolvat!" Am zis iar Wes a aprobat scurt din cap.

"Eu o sa m ai rămân pe aici ca sa mai vorbesc cu doctorii, împreună cu Ethan, pana o sa vi tu inapoi." Mă înștiința el înainte sa-i facă semn lui Ethan ca amândoi sa dispară pe holurile albe ale spitalului. Inainte de a pleca i-am mai aruncat o ultima privire lui Lussi care statea linistita în brațele fratelui ei și plângând silențios. Știam ca ea cu Olivia deveniseră niște prietene apropiate în foarte scurt timp, și asta mă ducea mereu la o gramada de întrebări legate de trecutul Oliviei. Voiam sa aflu mai multe despre ea și despre persoana ei, însă nu prea știam cum.

Ajuns acasă mi-am dezbrăcat tricoul odată ce am intrat pe usa dând nas în nas cu mama și cu tata. Cand ajunseseră cei doi acasă ?

"Hei mama! Hei tata!" Am zis în timp ce amandoi si-au intors capul spre mine.

"Edward dragule, s-a intamplat ceva? " întreba mama îngrijorată, analizându-ma din cap pana în picioare. Probabil Lussi nu-i spusese nimic ca sa nu o facă sa se îngrijoreze, dar aspectul meu nu arata prea îmbucurător.

"Cam da...Olivia a suferit un accident azi-noapte si am stat pana acum cu ea la spital. Nu am aflat nimic de ea, doar ca a fost operata și ca este bine , dar nu poate primii vizite pana diseară!" Am zis si mama strânse mana tatei ca sa nu răbufnească.

"Doamne Dumnezeule! " Striga mama. "Este bine? Cum..Despre ce accident este vorba?" Întreba mama repede nelasandu-mi loc sa mă duc sa-i comentez.

"E bine. Cat despre accident nu știu foarte multe pentru ca am fost sunat de către spital și când am ajuns eu acolo ea era în operație. Am așteptat sa iasă, dar eram prea obosit așa ca am ațipit pe scaunul din sala de așteptare. Wes a zis ca încearcă sa vorbească cu doctorul, iar dacă apar complicații au zis ca mă anunță. Nu-ți face probleme sunt cu toții acolo! Acum va rog sa mă scuzați, dar am nevoie urgenta de un dus și de puțin somn după noaptea nebuna pe care am avut-o!" Am zis și fără sa aștept vreun răspuns din partea lor am început sa urc scarile care duceau spre etaj, iar după un dus extrem de scurt m-am aruncat în pat doar intr-o pereche de boxeri, fiindu-mi prea lene sa mă mai îmbrac.

După un somn de vreo 7 ore mă trezisem mult mai fresh decât prima data. Telefonul continua sa-mi sune pe noptiera din camera și cu o ușoară mișcare a mâinii m-am întins după el, dar nu am apucat sa răspund pentru ca deja se închisese. M-am incruntat când am văzut numărul apelurilor și mesajelor primite, iar când am deblocat telefonul și am văzut ca aproape toate erau de la Lussi, Ethan, Dominic si Wes, mai puțin unul care era de la nimeni alta decât Molly.

Am ignorat acel ultim apel și am l-am sunat pe Wes care mi-a răspuns după primul ton.

"Edward! În sfârșit da omul si de tine!" Spuse acesta când îmi răspunse.

"Dormeam. Scuze. S-a intamplat ceva la spital? Olivia e bine?" Am întrebat aproape instant.

"De asta te-am sunat toată ziua. Se pare ca au intervenit niște probleme, nu foarte grave, dar probleme. Ar trebuii sa vi sa vorbim aici la spital mai bine!" A spus el și eu m-am incruntat. Ce probleme puteau sa apara?

"Ajung câte de repede pot!" Am zis și am închis telefonul aruncandu-l totodată pe pat și începând sa mă îmbrac. Wes ascundea ceva...și chiar eram curios sa aflu.