Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

27.Un înger.

Perspectiva Oliviei.

Nu știu ce sunt acum. Sunt vie, asta știu sigur. Mă pot mișcă și pot simții mirosurile ce mă înconjoară, dar nu asta vreau. Vreau sa dorm...să dorm atât de adânc și sa nu mă mai trezesc niciodată. Viața mea e un dezastru. Ce rost are sa o trăiesc dacă am parte numai de nefericiri? Ce rost are sa mă zbat asemenea unui peşte pe uscat, dacă tot o sa mor? Ce rost? Pentru cine sa lupt? Nu mai am pe nimeni...sunt singura...

Aud ușa, și pentru un moment mă opresc din a mai respira. Se așează lângă mine și îmi prinde mana intre ale sale. Cunosc mainile astea. Edward...Oare cum m-a găsit?

"Olivia" începe el încet. E terminat, e trist. Poate îi e mila de mine și de ceea ce am ajuns și numai de asta nu am eu nevoie. "Te rog, Olivia! Am sa înnebunesc! Nu mai rezist mult. Au trecut 2 zile Olivia! Când ai de gând sa revii printre noi? Hă? Când? Lussi e devastata, mama plânge iar tata e tata. Se tine tare doar pentru mama, pentru ca într-un fel sau altul a avut cam aceeași soarta ca tine. Și Ethan...Ethan e nervos. M-a acuzat pe mine ca ai ajuns tu așa, și are dreptate. E vina mea. Toată vina e a mea. Dacă nu te lăsăm să pleci, tot sufereai, dar erai trează și noi te susțineam. Ai devenit parte din familia noastră când ai venit la spital când mama a suferit acel mic accident. Haide prințeso știu ca mă auzi...doar...te rog revino printre noi, altfel..."încheie el, sărutându-mi mana și plecând de lângă mine.

Nu știu ce sa cred. 'Declarația' lui Edward m-a bulversat complet. Oare pentru el trebuie sa lupt? Oare el e cel care mă poate scăpa de acest destin înfiorător? Edward a intrat în viața mea atât de brusc și de adânc încât îmi e frica. Mama mă liniștise atunci, dar acum am alte o mie şi-una de întrebări. Și acum nu mai are cine sa mă liniștească....

Deschid ochii încet...trebuie sa o fac și pe asta. Cred ca am adormit...și acum nu știu dacă e cineva cu mine în camera, dar nu îmi pasa...Edward m-a pus mult pe gânduri și mi-a dat speranță ca poate, undeva, exista într-un final și o cale de salvare pentru mine...dar încă nu sunt pregătită. O sa o luam încet...încet...

"Oh Doamne Dumnezeule! " Exclama doamna Rely intrând pe usa. Îmi venea sa și plâng sa și rad. Eram într-o stare dubla. Probabil înnebunisem de la atâta somn.

"Ce s-a intam...?"se auzi o voce bărbătească, dar lasă întrebarea nerostita văzându-ma. Era la fel de mirat ca și doamna Rely. Ce Dumnezeu se uita lumea așa la mine? Aveam ceva pe față?
"Unchiule?" Am auzit o șoaptă în spatele celor doi, înainte ca Lussi sa se strecoare printre cei doi și sa rămână țapană privindu-ma aproape cu gura deschisa.

În spatele celor 3 apărută și Ethan, Dominic și Lexi...numai Edward nu. Pentru el deschisesem ochii, dar el nu era aici.

"Unde este Edward?" Am întrebat făcându-i pe cei care mă priveau sa tresară. Aveam vocea groasa si-mi simțeam gatul uscat. Îmi trebuia apa.

"Iubito Edward e...plecat momentan." Îmi spuse doamna Lexi facandu-si curaj sa se apropie de patul meu. Îi era teama. Puteam vedea asta în ochii ei. Dar de ce? Așa de rău arătam?

"Oh..."am zis slab. "Dar...dar de ce mă priviți toți așa? Am ceva pe față?" Am întrebat ridicand mana și pipaindu-mi obrajii, dar nu am simțit nimic...

"Ochii tai..."Îmi spuse Lussi. "Sunt altfel..."a continuat mai încet. Nu stiam la ce se referă. Eu o vedeam la fel de clar. Îmi crescuse brusc al treilea ochi încât sa-i îngrozesc pe toți în halul ăsta?

"Vreau o oglinda!" Am zis clar și apasat iar doamna Lexi a scos din sertarul noptierei, ceva ce seamăna cu o trusa de machiaj și mi-o înmâna. Cu câteva puteri adunate am deschis-o și m-am privit. Ochii mei...erau ciudați...erau aproape negrii și extrem de înfiorători. Asta nu puteam fi eu..eu..eu aveam privirea blanda și calda. Eram vesela, dar imaginea asta era înfiorătoare." Plecați.."am șoptit. "Plecați! Nu mai vreau sa mă vedeți! Vreau sa stau singura! Doar pe Edward am sa-l primesc!" Am zis și toți au încuviințat și m-au lăsat în pace.

Aveam nevoie de spațiu. Aici mă simțeam ca într-o cușcă. Și mama! O Doamne! Au înmormântat-o deja? Sau m-au așteptat pe mine ca sa mă trezesc? Împinsă de gândul la mama, m-am forțat sa mă ridic de pe pat și sa mă îndrept spre usa. Trebuia sa aflu ceva de mama. Mama...

Ajunsa la usa am apăsat clanță și neuitându-mă în stânga si-n dreapta.

"Ce s-a intamplat cu mama?" Am țipat făcând persoana care apăruse brusc fata mea sa tresară. Imediat din camerele alăturate ieșiseră Lussi și cu Ethan. Ne priveau pe mine și pe Edward cum stăm nemișcați, nezicând niciunul nimic. Mă privea la fel de uimit ca și ceilalți.

"Am așteptat sa te trezești ca sa o putem inmormanta așa cum se cuvine!" Se auzi într-un final vocea lui. Era groasa și trista. Era obosit asta văzându-se după cearcănele ce îi apăruseră în jurul ochilor.

"Oh..."am spus simțind cum picioarele mi se inmuiasera brusc și eram pe cale sa pup podeaua dacă nu era Edward în fata mea sa mă tina.

"Shh...Gata! O sa fie totul bine! Ai sa vezi!" Imi șopti acesta mângâindu-mă pe par, ținându-mă strâns în brațele sale. El avea sa fie de acum îngerul meu păzitor. Un înger trimis de către Victor știind ce avea sa se abată asupra mea. Un înger care sa mă păzească și sa mă facă fericita...