Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

22. Distrus.

Perspectiva lui Edward

Ce viața mai am și eu! Iubesc pe cineva...mă părăsește si când ajung sa plac iar pe cineva nu mă accepta. De ce e viața atât de rea cu mine? Am pătimit atât de grav încât sa fiu atât de rău pedepsit?

Olivia este o fire extrem de blanda. Este o persoana nemaipomenita. Este exact ce nu am mai întâlnit de la EA. Este altfel...are acel ceva ce mă face sa înnebunesc când sunt în prezenta ei...ceva special.

"Edward!" Am auzit vocea Lussiei în spatele meu. Nu plecasem de la spital pentru ca nu puteam. Nu puteam sa plec și sa o las singura în salonul ăla blestemat. Aveam un sentiment ciudat care imi spunea exact ce sa fac și părăsirea ei nu era una din opțiunile date în acest moment.

"Lussi!" Am zis când ea s-a asezat lângă mine pe banca. Deși ea era verișoara mea, relația noastră era mai mult una frățească decât una de rudenie." De ce sunteți voi fetele atât de dificile?" Am întrebat-o și ea mi-a zambit trist.

"Edward...acorda-i puțin timp. Noi fetele nu suntem deloc dificile, ci doar avem alta gândire de cea a bărbaților. Noi suntem mai...feminine în felul nostru!" A zis ea si eu m-am uitat ciudat la ea. M-a lămurit și mai mult decât eram deja...

"Dar doar am sărutat-o, Lussi! Si ea m-a respins, deși am văzut dorința din ochii ei!" Am oftat la final.

"Edward!" Spuse Lussi privindu-ma speriata, dar înainte sa îmi dau seama ce se întâmplă, un pumn mă lovi de nicăieri facandu-ma sa cad de pe banca. M-am ridicat repede de pe jos, barând lovitura care tocmai venea spre mine tocmai de la.... Ethan.

"Ce doamne iartă-mă te-a apucat?" Am țipat la el când am reușit sa pun distanta intre noi. Lumea se uita speriata la noi, nefiind siguri dacă sa se bage sau nu. Ethan era furios și nu știam care îi e motivul. Nu erau multe dați le când ne băteam.

"Ce m-a apucat? Ce m-a apucat ? Îți spun eu acum ce m-a apucat. Cum ai putut da o săruți pe Olivia ? Hă? Spune azi! " Spuse el furios venind spre mine cu un alt pumn, dar m-am ferit reușind sa-l imobilizez.

"Esti nebun , frate!" Am zis și i-am dat drumul. "Viata mea personala e numai a mea! Nu trebuie sa-i dau socoteala nimănui. Nici măcar ție!" Am zis și el s-a incruntat, strângând pumnul pe lângă corp.

"Dar cum ai putut face asta când știai ca și eu am sentimente pentru ea?!" Mă întreba de data aceasta apasat. Era nervos. Era super gelos...asemenea unui iubit care tocmai si-a văzut iubita atinsa de un altul.

"Tu...tu o placi pe Olivia?" Am întrebat cu gura căscată. La naiba nu și el! Nu era de ajuns ca aveam o situație mai dificila cu Olivia, acum trebuia sa-i suport și geloziile neînsemnate ale lui Ethan.

"Cum tu o placi eu de ce nu pot sa o fac?" A intrebat el nervos. Voia sa ne batem, însă orele mele de nesomn nu prea îmi dădeau niciun avantaj în momentul de fata.

"Pentru ca eu am fost primul!" Am zis și el si-a întunecat privirea și mai mult. Era dea dreptul fioros.

"E pe naiba ai fost tu primul! Doar pentru ca ești cel mai mare asta nu înseamnă ca tu ai toată lumea la picioare și ce resturile care ție nu-ți convin mi le dai mie. M-am saturat Edward ca eu sa fiu mereu al doilea la orice! "

"Îmi pare rău să te anunț prietene, dar situația de fata nu-ți permite! Olivia e deja a mea!" Am zis și un tipat îngrozit se auzi din partea dreapta. Olivia ne privea cu ochii mari și înlăcrimați, dintr-un scaun cu rotile. Era îngrozită...terifianta.

"Olivia!" Am zis și ea s-a uitat la mine speriata. Probabil pumnul încasat de la Ethan lăsase o urma destul de frumușică pentru ca îmi simțeam obrazul zvâcnind de durere.

"Oh Doamne iartă-mă! Ce dracu v-a apucat? Nu sunteți întregi la cap?" Întreba ea terifianta analizându-ne pe fiecare în parte. Lussi statea lipita de fratele său privindu-ne si ea speriata. Ethan nu avea nicio vânătaie în schimb eu cred ca arătăm ca după al-III-lea Război Mondial. "Ethan, nu mă așteptam la așa ceva din partea ta!" A zis Olivia privindu-l cum se sfâșie de durere. "Edward ești bine?" Veni ea lângă mine pipăind usor obrazul umflat. Durea. Durea al naibii de tare. Și nu mă durea numai obrazul ci și inima. Ethan îmi era frate, dar niciodată nu mi se părea ca e afectat când eu primeam mai mult decât el. Încercam pe cât de mult puteam sa împart totul cu el pentru ca noi aveam toată puterea.

"Nu...." Am zis și după ce i-am mângâiat obrazul cu degetul mare i-am depus un sărut scurt pe frunte. Mama ei îi spusese ceva de era atâta de apropiata de mine. "Am nevoie de puțin timp singur, iartă-mă! " Am zis și aruncandu-i încă o privire scurta lui Ethan m-am indreptat spre masina mea. Acum chiar ca aveam nevoie de singurătate.