42. A doua oară.

2.1K 135 4
                                    

Perspectiva lui Edward.

"Cum a fost la cumpărături?" O întreb pe Olivia în timp ce se arunca des dreptul în pat.

"Nici sa nu te aud!" Mormăie cu fata intre perne. Îmi imaginez cum Lussi a torturat-o pe Olivia toată dimineața. Știu foarte bine ca Lussi e o persoana extrem de matinala și ca iti poate mânca zilele dacă o scoți din casa la o ora la care și câinii dorm, și asta a simțit-o aia Olivia azi.

"Chiar așa rău a fost?" O întreb când mă așez lângă ea în pat. Spatele ei se ridica în sus și în jos, imi dau seama după respirația liniștită pe care o are. Când a intrat în apartament credeam ca o sa sară pe geam. Abia am reușit sa o scot pe Lussi din apartament.
Fetița aia poate fi atât de încăpățânata uneori încât mă scoate și pe mine din minți.

"Nici nu-ți închipui!" Ofta ea și se întoarse cu fata în sus. Era așa calma acum. Avea lângă pat 3 pungi mari în care mi-a zis sa nu umbli și dacă as încerca asta a zis ca o sa mă bata pana o sa-mi sară capacele.
Se vede ca a umblat o dimineață întreaga cu Lussi.

"Nu, nu îmi închipui asta...dar pot sa-mi închipui altceva!" Am zis eu în joaca si ea a deschis ochii brusc. Avea pupilele mărite și buzele i se departasera ușor. Doar imaginea din fata mea mă făcea sa îmi doresc sa o 'tăvălesc' în pat.

"Numai la prostii iti sta gândul!" Spuse ea și eu am tras-o spre mine. Mirosea a levănțică, iar pielea ei era așa de fina și calda, incat atunci când a atins-o pe a mea pielea i se făcu instantaneu de găină.

"La ce altceva pot sa mă gândesc când te am pe tine lângă mine?" Am rânjit și ea dintr-o mișcare brusca mă încălecă.

"Hai sa vedem!" A zis ea și atmosfera din camera se schimba radical. Ce sa-i fac dacă ea nu a vrut sa mă ia cu ea la cumpărături.

*****

Perspectiva Oliviei.

"Deci acum ce o sa facem?" Întreba Edward. Ceasul nu arata mai mult de ora 15:47 dupa-amiaza și afară era o vreme frumoasa în ciuda lunii în care ne aflam.

"Sincer nici nu știu! " Am zis eu strângând hainele murdare de pe jos. Edward își făcuse un obicei handicapat de a arunca hainele pe jos când aveam cos de rufe la baie.

"Pai ce ai spune sa le facem părinților o vizita? Pun pariu ca maica-mea o sa fie înebunită sa te vadă după atâta timp. Plus ca poate Ethan nu o sa se mai comporte așa de ciudat." A zis el. Era așa de relaxat încât mă mira. De obicei când vorbea de Ethan era tensionat și asta se vedea foarte bine pentru ca se plimba dintr-un loc în altul, inspirând si expirând mult prea repede.

"Ar fi o idee minunata. Am atâtea sa vorbesc cu doamna Lexi. Pun pariu ca o sa fie furioasa pe noi pentru ca nu am anunțat-o ca venim." Am zis eu când amândoi am ieșit din apartament.

"Așa e firea ei, nu poți sa o schimbi. Dar o să-i treacă repede și o sa se bucure enorm când o sa ne vadă. În special pe tine. Nu am mai adus o fata acasă de când....." a zis dar s-a oprit brusc făcându-ma sa mă incrunt.

"De când...?" Am întrebat curioasa. Era ceva ce nu voia sa-mi spună iar asta nu-mi placea. Era așa distant câteodată încât mă făcea sa mă simt ca ultimul om de pe pământ. Voiam sa pot vorbii cu el, dar el pur și simplu nu mă baga în seama și schimba subiectul mult prea repede pentru a avea oportunitatea de a protesta într-un fel sau altul.

"Nu contează. Te rog uita ultima parte. Încă nu e cazul sa vorbim despre asta! " A zis și mi-a deschis portiera mașinii sale și îmi făcu semn sa urc. Exact despre ce vorbeam mai devreme.

"Am încredere în tine!" Am zis înainte sa urc și el a zâmbit puțin. Câteodată se comporta atât de ciudat. Parca era un copil extrem de inocent și timid care nu știe ce sa facă.

"Si eu am încredere în tine!" A zis când s-a urcat în mașină lângă mine.
Drumul pana la casa lui Edward îl petrecusem amândoi ascultând știrile care se dădeau la radio și comentând câteva dintre ele. Erau unele știri atât de plictisitoare încât mă întrebam cine e reporterul care a făcut reportajul despre asta.
Spre exemplu,spusese la un moment dat prezentatoarea despre preturile care au crescut la anumite produse alimentare, dar care nu erau considerabil de mari încât sa se vadă o diferență așa de mare. Era o chestiune doar de câțiva cenți, nici măcar nu era vorba despre 2-3 dolari. Știrile erau așa de plictisitoare încât dacă nu as fi dezbătut subiecte pe temele astea cu siguranță as fi adormit în mașină.

Ajunși acasă la doamna Lexi aceasta ne întâmpină cu cea mai călduroasă îmbrățișare a sa și după ce ne mustra ca nu am mai trecut de mult pe la ea ne pofti în casa. Din păcate pentru Edward, fratele lui Ethan nu era acasă. Dominic lipsea și acesta, iar Lussi avea nu știu ce proiect de făcut pentru ora de psihologie pe care trebuia sa o avem astăzi, și pentru care ea avea de făcut un referat în plus. Totul era așa de liniștit la ei acasă și se relaxant și as fi stat acolo toată ziua dacă ar fi fost după mine.
În jurul orei 20:00 ne-am luat la revedere de la cei prezenți și am plecat spre casa, iar din păcate cei doi 'dispăruți' încă nu veniseră acasă, iar noi trebuia sa ne pregătim pentru ziua de mâine.

"Sunt așa de obosita" am zis când urcam pe scari spre apartament. Puteam sa mă culc și pe scara ca nu mă interesa atâta timp cât aveam un loc unde puteam sa dorm fără sa mă deranjeze cineva.

"Imediat ajungem!"A zis Edward și m-a prins de mana târându-mă după el. Când ajunsesem în fața apartamentului acesta avea usa crăpată și lumina era aprinsa în sufragerie.
Edward mi-a făcut semn sa tac și am înaintat amândoi în apartament și când am ajuns în dreptul sufrageriei, aproape ca am țipat.
Victor stătea iar în sufrageria noastră uitându-se la televizor.  Era așa de concentrat încât nici măcar nu ne sesizase prezenta pana Edward nu i-a atras atenția și efectiv la dat afară din apartament spunându-i sa nu se mai întoarcă, iar dacă avea tupeul sa o mai facă încă o data avea sa se duca la administratorul blocului sa discute despre intrarea lui nepoftită la noi în apartament.

"Dormi iubire! Știu ca ești obosita!" A fost tot ce am auzit înainte sa închid ochii. Nici măcar nu știam când am ajuns în dormitor dezbrăcată doar în lenjerie și întinsă pe pat alături de Edward, dar se simțea bine și eu eram extrem de obosita. Ăsta era cel mai bun remediu pentru mine in acest moment.

Problema fratilor (The Secret-Vol. III)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum