Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

23. E perfect.

Perspectiva Oliviei.

"Am nevoie de puțin timp singur!" Mi-a spus inainte sa plece. Arata atât de trist și neajutorat, datorita faptului ca Ethan îl 'tradase'. Nici nu vreau sa-mi imaginez durerea din sufletul lui în acel moment.

"Haide Olivia! Mananca ceva! Te rog!" Se ruga Lussi de mine. După ce Edward plecase, mama practic m-a obligat sa mă întorc înapoi în salon. Mă simțeam obosita și simțeam cu capul îmi bubuie de durere...dar cu toate astea voiam sa mă duc după el. Voiam sa fiu lângă el. Sa mă tina în brațe și sa mă sărute părintește pe frunte cum făcea mai mereu. Dar el..."Olivia!" Se răsti de data aceasta Lussi. O enervasem dar nu-mi pasa. Gândul meu încă era la Edward. Nu mi-l puteam scoate din cap, încă de când mama mă făcu sa mă gândesc mai profund. Mă făcuse sa privesc viața cu alți ochi.

"Nu mănânc pana..." Am început dar usa salonului se deschisese. Edward intra în salon având parul ud și răvășit. Se schimbase și se spălare mirosul sau ajungând rapid pana la mine. Mirosea atât de bine.

"Pana ce Olivia?" Întreba acesta privindu-ma serios. Se poziționase la capătul patului stand cu mâinile în piept, arătând atât de bine. Emana putere peste tot stand așa. Era perfect. Nu la fel de perfect ca și Victor...dar perfect.

"Ei bine.." am zis lăsând capul în jos inrosindu-ma. Mă făcuse sa tac doar privindu-ma. Mă simțeam atât de mica pe lângă el în acest moment. Lussi văzând tensiunea care era intre noi ieși afară punând tava cu mâncare pe noptiera de lângă pat.

Edward se mișcă din poziția în care statea venind mai aproape de pat. Se așeza pe scaun luând tava cu mâncare în brațe. Îi simțeam privirea arzătoare pe mine, dar eu continuam sa mă joc cu degetele incercand sa nu-l bag în seama. Mă comportam ca atunci când l-am cunoscut pe Victor...era..Oh la naiba iar mi-am adus aminte!

"Hei ești bine?" Mă întreba Edward ridicandu-mi bărbia cu doua degete. Mă pierdusem în gândurile cu Victor privind iar în gol. Edward mă privea în continuare în ochi așteptând sa zic ceva, dar adevărul era ca nu puteam când mă gândeam la Victor. Îmi era dor de el, și faptul ca m-a părăsit atâta de brusc m-a afectat mai mult decât as fi crezut eu.

"Da...eu doar am nevoie de...tine !" Am zis și i-am zambit trist. Mă simțeam bine lângă el și mă enerva ca imaginile cu Victor îmi apărareau tot mai mult în minte.
Edward lasă tava cu mâncare deoparte și se urca cu grija pe patul de spital făcându-i eu puțin loc. Acesta mă lua în brațe și începu sa mă mângâie pe spate. Nici nu sesizasem ca tremuram. Mă nauceau amintirile când el era lângă mine, dar în același timp mă simțeam perfect lângă el. Simțeam acea electricitate străbătându-mi corpul. Era ceva unic în acest moment.

"Mulțumesc!" Am zis ridicandu-mi capul și privindu-l în ochi. Acesta se uita mirat la mine neînțelegând pentru ce îi mulțumesc, așa ca am continuat:" Ca ești cu mine!" Am zis și el mi-a zambit.

"Nu trebuie sa-mi mulțumești Liv!" A zis el mângâindu-mi obrazul. " Eu trebuie sa-ți mulțumesc ca ai apărut în viața mea. Ești asemenea unui înger. Ești minunea ce știam ca va apărea iar în viața mea. Ești perfecta !" A zis el, cu ochii sclipindu-i. Era atât de dulce în acest moment încât îmi doream sa sar pe el tocmai acum.

"Eu...!" Am încercat sa zic, dar Edward începu sa-si zdrobească buzele cu ale mele. Era un sărut plin de dorința. Era exact ce ne trebuia amandurora în acest moment. Era singura cale de scăpare pentru amândoi.

Se vedea ca amândoi ne simțim bine împreună și trebuia sa admitem amandoi ca relația noastră este una mult mai buna decât cea de prietenie. Era ceva unic!

"Liv!" A zis Edward privindu-ma după ce ne-am desprins din sărut. Gâfaiam mai rău ca după un maraton. Buzele sale erau mult prea dulci ca sa nu vrei sa le săruți iar și iar. Hormonii mei deja o luaseră razna, aparandu-mi în minte imagini care mai de care. Nu mă puteam recunoaște. "O sa fiu mereu aici, când o sa ai nevoie de mine!" A spus el și eu l-am îmbrățișat puternic lasandu-mi capul sa-mi cada pe pieptul lui. Îi puteam simți încordarea trupului, probabil incercand sa se stăpânească sa nu sară pe mine.

"Este atâta de plăcut!" Am zis eu și el a oftat. Mă strânse și mai tare un brațe, parcă vrând sa nu mă despart de el niciodată.

"Nici nu-ți imaginezi!" A zis el plasandu-mi un sărut pe par. "Dar oricând de plăcută ar fi aceasta poziție, trebuie sa mănânci!" A zis el și eu m-am ridicat privindu-l cu ochii mari. Mă simțeam ca un copil care tocmai făcuse o prostie și care acum era certat de către părintele responsabil.

"Părinte responsabil !" Am mormăit pentru mine și am putut vedea un mic zâmbet pe buzele lui Edward.

"Esti așa o copila!" Mi-a zis el punând tava în fata mea începând sa-mi dea sa mănânc. Ca tot vorbeam de părinți responsabili.

"Sunt doar rănită nu invalida!" Am zis incercand sa iau lingura din mana lui, dar acesta si-a departat - o de mine, poziția nepermițăndu-mi sa mă întind după ea.

"Shh și deschide gura!" A zis el poruncindu-mi.

"A dracu sa fie pielea pe tine!" Am zis scoțând un ras de la el. Era așa de amuzant de situație pe când eu mai aveam și explodat de nervi. "Edward!" Am zis când el mi-a furat un sărut de pe buze.

"Ups!" A zis cu o fata de cățel nevinovat.