Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

47.Acest barbat.

Perspectiva lui Edward.

Stăm de doua ore la petrecerea asta plictisitoare. Olivia s-a întâlnit cu o fata de la ea din clasa și vorbește într-una, iar eu stau și mă plictisesc. Din când în când mai beau câte o gura din paharul pe care l-am primit de la unul din gemeni uitându-ma la studenții beți din jurul meu. Cei care jucau adevăr și provocare aproape sunt dezbrăcați compleți și beți în totalitate. Nici nu vreau sa știu ce o sa se întâmple cu ei peste vreo 2 ore dacă de acum sunt muci.

"La ce te gândești așa de intens?" Mă întreabă Ethan apărând în spatele meu. Pana acum a stat undeva ascuns în curtea din spate, iar asta mi-a convenit de minune pentru ca nu a stat deloc în preajma Oliviei.

"La nimic" spun luând încă o gura din paharul roșu. "Mă uit la toți studenții astia beți care nu or sa aibă niciun viitor" spun și el oftează. Nu e mai beat ca acum o ora. Din contra. Pare mai treaz. Poate nu a mai băut pentru ca a văzut-o pe Olivia prezenta aici și nu a vrut sa se facă de ras. Urăsc atât de mult sa-l văd ca are sentimente pentru persoana pe care eu o iubesc. Se simte al dracului de ciudat.

"Știu, nu? Și când te gândești ca așa eram și noi la început. Petreceri seara de seara, băutură seara de seara și câte o fata diferita în fiecare seara." Spune și eu mă abțin sa nu-i pocnesc una. E atât de enervanta prezenta lui acum. Parcă mi-a fost bine fără el prin preajma mea și mai ales a Oliviei timp de o luna.

"Scuteşte-mă!" Spun și el tace. Măcar a învățat sa-şi tina gura în luna asta în care a uitat sa-mi fie frate. Nu ca eu l-aş fi căutat foarte mult. Prezenta lui era mai puțin importanta decât absenta. Îl urăsc pentru ca s-a îndrăgostit de Olivia. Îl urăsc, dar cu toate astea nu pot sa uit ca îmi e frate. Nu sunt un om fără inima, nu sunt o fiara fără pic de inima. Sunt un om în toată firea și nu noi alegem de cine ne îndrăgostim ci inima.

"De ce ești așa?" Mă întreabă și o văd pe Olivia uitându-se la mine și la Ethan. Știu ca e îngrijorată în legătură cu relația mea cu Ethan, dar nu are de ce sa își facă griji atâta timp cât Ethan nu întrece măsura.

"Așa cum?" Îl întreb confuz după ce o asigur pe Olivia ca totul e bine. Nu am nici cea mai mica idee la ce s-a referit Ethan când a pus întrebarea asta.

"Așa. Nu știu. Te comporți ciudat. Mai ales ca noi doi nu ne-am mai văzut de o luna. Ești sociabil." Spune și eu îmi dau ochii peste cap. Nu știu în ce fel știu aștepta el sa mă comport. Nu am cum sa-l urăsc din toată inima nici facă as vrea asta.

"Nu mă comport ciudat. Sunt un om total normal." Spun și mă întorc cu fata la el și îi pot citi uimirea pe chip. Pare puțin schimbat. Parcă 'indrăgosteala' asta de Olivia l-a mai maturizat și l-a făcut sa înțeleagă ca nu totul se rezuma la un pat și la o femeie diferita în fiecare seara. "Ești fratele meu. Nu am cum sa te urăsc nici dacă as vrea. Dar asta nu schimba cu nimic relația pe care am avut-o în ultima luna." Spun și văd o mica tristețe în ochii lui, dar dispare repede. Știu ca e puțin amețit și ca alcoolul care îi umbla prin vene îl mai ghidează sa zică și sa simtă unele lucruri pe care nu și le-a extraordinar niciodată, dar tot nu-mi e mila de el. Nu e vina mea ca soarta a fost așa cruda cu el.

"Credeam că..."începe dar eu îl întrerup. Nu am chef sa-i ascult discursul plictisitor.

"Credeai ca ce? Credeai ca o sa ne împăcăm și ca eu am sa vin acasă după o luna de absenta? Te înșeli Ethan. Sa nu crezi ca eu am uitat tot ce simți tu pentru Olivia și ceea ce mi-ai făcut în acea seara la spital. Deși eu încă țin la tine, într-o oarecare măsură, nu am sa te iert niciodată. Relația noastră s-a schimbat radical. Tine minte asta!" Spun și plec de lângă el. Simt cum nervii cresc din ce în ce mai mult și nu e o senzație mult prea plăcută după un timp atât de lung.

Nu vreau sa fac ceva care sa o supere pe Olivia, dar Ethan a reușit într-una sau altul sa mă facă sa-mi doresc sa sparg ceva, iar asta nu e deloc bine.

"Edward ce s-a întâmplat?" Mă întreabă Olivia când vreau sa trec neobservat pe lângă ea.

"Nimic." Spun și vreau sa-mi continui drumul dar Olivia nu mă lasă. E așa de încăpățânată uneori încât mă scoate din minți.

"Nu ca nimic tu cu mine. Te-am văzut foarte bine când ai vorbit cu Ethan. Așa ca nu-mi spune tu mie ca nu ai nimic, pentru ca eu nu am sa cred nicio boabă din ce ai sa-mi zici. Spune adevărul!" Încearcă ea sa facă pe autoritara, dar e așa de sexy când e nervoasa încât aproape uit de ce sunt nervos și sar pe ea.

"M-am enervat pe Ethan, bine? Nu a fost o discuție tocmai plăcută." Spun și ea oftează și mă trage spre ea luându-mă în brațe. Știe atât de bine sa mă distragă încât mă bucur extraordinar de mult ca o am lângă mine.

"Te iubesc!" Șoptesc în parul ei. M-a liniștit atât de repede încât nu-mi vine sa cred cât de uimitoare poate fi acesta ființă.

"Te iubesc!" Spune și ea și eu mă aplec sa-i sărut buzele moi. Aproape ne devorăm unul pe altul pana când cineva ne întrerupe.

"Scuze! Întrerup ceva?" Spune un barbat de circa 50 de ani pe care nu-mi amintesc sa-l fi văzut prin facultate."Trebuie sa discut ceva cu Olivi, dacă se poate." Spune și Olivia se uita surprinsa la el. Cine este acest barbat?