Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

40. O vizita neașteptată.

Perspectiva lui Edward.

După prânzul mult prea întens pe care l-am luat alături de Olivia, ora de psihologie avansata este așa de plictisitoare încat aproape adorm cu ochii deschiși.

Petrecerea pe care o au planificata gemenii Smith nu îmi place. Poimâine seara e luna plina și de obicei petrecerile date în noaptea cu luna plina nu se termina foarte frumos pentru nimeni care participa la ele.

"Pss! Edward!" Mă striga cineva din spate, dar eu nu mă obosesc sa văd ce vrea și doar îi fac semn subtil cu mana sa mă lase în pace. Vreau sa merg acasă și sa stau toată dupa-amiaza cu Olivia in brate și sa ne uitam la unul din filmele alea siropoase care se dau la TV. Deși urăsc acest gen de filme, nu mă deranjează sa mă uit la ele atâta timp cât Olivia este în brațele mele. Așa cum i-am zis și ei, am ajuns sa aștept în fiecare zi ora prânzului ca sa mă pot întâlnii cu ea.
As putea sa mă întâlnesc cu ea și în pauzele dintre ore, dacă nu ne-ar desparte o parcare întreaga de mers și doar 10 minute de pauza.

"Sunteți liberi!" Spune profesorul de psihologie avansata și toți se grăbesc sa iasă pe usa. Mai am doua ore, la care încă meditez dacă sa îmi fac prezenta sau nu, dar având în vedere ca mai sunt câteva săptămâni pana la vacanta de Crăciun nu cred ca ar fi vreo problema.

"Tu nu mă auzi când te strig?" Își pune mana pe umărul meu un puști -ei bine nu e chiar puști, dar nu e la fel de bine făcut ca și mine- cu ochii ciocolatii și par castaniu. Are o fizionomie a fetei cunoscute, dar sunt atât de....ăăă....am o stare extrem de naspa încât mintea nu-mi sta decât la petrecerea celor doi gemeni.

"Cine ești și ce dracului vrei?" Îl întreb și pot sa spun ca după mutra lui uimita nu se aștepta la un astfel de răspuns. Nu sunt cea mai plăcută persoana de pe pământ când mă simt ca naiba, ca în situația de fata.

"Când lumea spunea ca ești un bădăran, nu mă așteptam să fii un astfel de bădăran. Păreai o persoana mai prietenoasa în pauza de la prânz." Spune el, iar eu îmi dau ochii peste cap mergând înainte pe hol. Mă gândesc sa mă duc sa o iau pe Olivia acasă, chiar dacă trebuie sa o oblig sa chiulească.

"Ei bine, uite ca sunt!" Spun încă mergând. El oftează și își trece mana prin par,apoi se uita împrejur înainte sa își întoarcă la discuția pe care vrea sa o poarte cu mine.

"Mă întrebam...tipa din anul II cu care umbli. O...Olivia!" Spune și mă întorc la el nu vreau sa-i dau un pumn în moaca, dar dacă o sa zică ceva...." Cat de bine o cunoști?" Mă întreabă cu o privire ciudata, iar eu mă uit la el confuz. Dupa câteva secunde de tăcere mă aud spunând:

"Destul de bine!" Spun și el scoate un "o" lung. Tipul mi se pare de-a dreptul ciudat. Ori are de gând sa-i facă ceva Oliviei, ori e vreun caine în călduri după iubita altuia, deși analizându-i aspectul fizic pot spune ca nu e mai gras decar un băț de chibrit.

"Ai putea sa îmi spui la cât iese? Este urgent!" Spune și eu inspir adânc. Nu-mi place când un om de sex masculin se afla lângă Olivia. Abia de îl suport pe nenorocitul de Issac și acum și el.

"Asculta aici puştiulică. Nu știu cine ești și ce treaba ai cu iubita mea, dar dacă te văd în preajma ei nu o sa iasă nimic bun. Așa ca nu mai insista și pleacă de aici pana nu mă enervez!" Spun și el se uita încruntat la mine, dar nu mai spune nimic și pleacă.

Răsuflu ușurat când în sfârșit ajung în corpul în care Olivia ar trebuii sa aibă acum orele de dupa-amiaza. Întreb o tipa roșcată, pe care am văzut-o odată ieșind împreună cu Olivia de la ora de franceza și aceasta îmi spune ca nu a mai văzut-o pe Olivia de la pauza de prânz când a plecat cu mine. Deși nu-mi sta în fire îi mulțumesc și îmi continui drumul pe hol băgând capul din usa în usa ca sa văd dacă Olivia se afla în vreuna din săli. Obiceiul ei nebun de a intra în clasa cu 5 minute înainte de a se suna îmi întinde nervii la maxim acum.
Când sunt pe cale sa renunț în a o mai caută, Lussi apare în fata mea, mirarea citindu-se pe chipul ei.

"Edward!" Chițăie. " Ce faci aici?" Mă întreabă și se uita lung peste umărul meu.

"O căutăm pe Olivia. Nu mai aici chef de facultate, și voiam sa o conving sa meargă acasă!" Spun și ea se uita la mine fără sa zică nimic. "Nu te mai uita așa la mine mogâldeață. Spune-mi. Știi unde e Olivia?" O întreb și ea rade arătând cu degetul în spatele meu.

"Mă căutai ?" Întreabă Olivia și rade și ea scurt. E așa de relaxata în ciuda tensiunii care era intre noi la prânz.

"Ei bine, nu!" Zic și ea se oprește din ras și se uita atenta la mine. "Căutăm o alta Olivia. Am înțeles că e în anul doi și ca are un corp demențial!" Spun și Olivia mă împunge cu pumnul.

"Măgarule! " Spune și eu o iau în brațe. Se simte așa de relaxat, după ce aproape am adormit la ora trecuta.

"Iubito, nu am ochi decât pentru tine! Nu mă interesează alte tipe!" Spun și ea imi da un sărut scurt pe buze, iar eu ca în măgar flamand ce sunt îmi lipesc iar buzele de ale ei și o sarut în văzul tuturor sa le arat ca nimeni nu are voie sa se atingă de ea. Ea este a mea și nimic nu o sa schimbe asta.

"Da vin acasă! " Spune după ce terminam sărutul. După ce îi face scurt cu mama Lussiei, care rade înapoi și îi face cu mana , Olivia mă trage pe hol pana ce ieșim afară din clădire. Când în sfârșit se oprește ca sa își tragă sufletul, Olivia este roșie în obraji și respirația îi este grea.

"Esti..cumva rușinată?" O întreb și ea se întoarce și îmi arunca o privire incruntata. Pulsul i se zbate sub claia de pe care îi atârnă frumos pe umeri.

"Esti asa un măgar! Ți-am zis de la început ca nu am treaba cu cei din jur. Nu mă deranjează ce zic ei, dar tu ești așa de..argh...insuportabil!" O las să-si termine monologul și o trag în brațele mele, și fără sa îi spun o mai sărut o data. Niciodata nu cred ca m-as satura din a o saruta mereu și mereu.
Pur și simplu buzele ei sunt așa dulci și moi, incat niciodată nu te saturi de ele.

Când intram pe usa apartamentului, lumina din sufragerie este aprinsa iar eu mă uit la Olivia și ea ridica din umeri. Nu așteptam musafiri, și nimeni nu are cheia de la apartamentul ei in afara de noi doi.
Îi fac semn Oliviei sa aștepte ca sa mă uit sa văd dacă nu cumva cineva a intrat prin efracție în apartament, dar când intru în sufragerie surprinderea de pe fata mea nu se poate descrie.
Victor sta pe canapea și se uita la televizor fără ca măcar sa-i peste ca nu este bine venit.

"Deranjez cumva?" Întreb și Olivia își face apariția în spatele meu, iar surprinderea se citește și pe fata ei. Nu vreau ca Olivia sa mai aibă de-aface cu Victor după tot ceea ce ia făcut. Încă este o parte a vieții ei, pe care am decis sa nu discutam amănunțit despre ea, dar iata-ne aici cu el stand comod pe canapea uitandu-se la televizor.

"Chiar deloc!" Spune și se ridica de pe canapea. "Frumos apartament!" Spune și pana sa ne dam seama ce se petrece Victor dispare.

"Nu! Lasa-l sa plece! Nu-mi place ca el sa fie aici, unde doar noi doi avem dreptul!" Spune și eu oftez. Nici măcar nu vreau sa știu cum a reușit sa intre în apartament, atâta timp cât doar noi doi avem cheie.

"Bine!" Spun și o ia în brațe. Sper ca seara asta sa fie liniștită fără alte probleme...