Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

41. La mall.

Țineți minte când v-am spus ca vreau ca seara asta sa fie una liniștită? Ei bine se pare ca seara merge de-a dreptul pe dos. După ce am ciugulit niște mâncare din frigider, eu și Olivia ne-am așezat pe canapea în sufragerie uitându-ne la televizor. Timp de jumătate de ora totul a fost plăcut, asta pana când Olivia a adus iar vorba despre petrecerea celor doi gemeni.

"Pe bune acum Edward! Ce e așa rău în a merge la o petrecere?" Întreabă. Nervii mei sunt întinși la maximi, iar Olivia nu vrea sa înțeleagă sub niciun fel ca petrecerea celor doi nu e o idee atât de strălucită pe cât crede ea.

"Olivia" oftez " nu e vorba ca mersul la o petrecere un lucru rău. Zic doar ca petrecerile date în timpul luni pline nu se termina bine niciodată." Spun și ea scoate un sunet exasperant.
Urasc când e așa încăpățânata și nu vrea sa înțeleagă. Nu vreau sa o duc la petrecerea aia stupida sub nicio forma.

"Dar....Argh ești așa de...pfff..Las-o balta " se incrunta și părăsește sufrageria cu castronul de floricele în mâini. Știu ca e supărată, dar tot nu am de gând sa merg la petrecere aia stupida unde se asculta numai muzica proasta și se bea mult. Plus ca petrecerea este data mai mult pentru a sărbătorii nu știu ce campionat pe care l-am câștigat gemenii.
Cu o idee venită pe moment în minte mă ridic de pe canapea și mă duc după Olivia în dormitor. Când deschid usa dormitorului, Olivia sta întinsă pe burta, în fața laptop-ului fiind foarte atenta la ceea ce se petrece.

"Ce ai zice sa facem altceva doar noi doi sâmbătă seara?" O întreb și ea se întoarce spre mine mirata, incat sa îmi facă inima sa se agite mult prea tare.
Știu foarte bine ca nu am scos-o pe Olivia la o întâlnire adevărată pana acum, dar totul are un început, nu?

"Cum ar fi?" Întreabă și se ridica în picioare apropiindu-se de mine. E așa de feminina încât îmi vine sa o iau în brațe și sa stric patul ăla frumos făcut, în care am dormit în aproape ultima luna.

"Ti-ar plăcea dacă te-as scoate la o cina? O cina adevărată ca intre doi oameni normali." Spun și ea se mă ia în brațe și un sentiment de dèjá vu mă cuprinde. Știu ca nu ar trebuii sa mă gândesc la asta acum, dar pur și simplu așa mi-a venit.

"Ar fi minunat Edward!" Spune și eu îmi trec mâinile de o parte si de alta ale taliei ei. E atât de micuța și drăgălașă în aceste momente. "Deci tu acum m-ai invitat pe mine la o întâlnire?" Spune zâmbind. E atât de şireată uneori încât mă duce cu gândul ca seamănă mai mult cu tatăl ei decât cu doamna Athena.

"Dap. Deci fără petrecere sâmbătă seara ?" Întreb ca sa mă asigur.

"Fără petrecere !" Spune și atât îmi trebuie după care o apuc de fund și o oblig sa își treacă picioarele de o parte si de alta a mea și o iubesc așa cum îi place ei.

******

Vineri dimineața mă trezesc mult prea devreme pentru a mă putea mișca din pat, dar mă simt atât de gol. Când mă întind cu ochii închiși după trupul firav al Oliviei constat ca locul este complet rece..și gol.
Oftez nervos pentru ca Olivia nu m-a trezit și pe mine când s-a trezit. Somnoros mă ridic din pat și frecându-ma la ochi mă duc către bucătărie, ca sa o găsesc la fel de goala ca patul.

"Olivia?" Strig când liniștea din casa e mult prea sinistra, dar nu primesc niciun răspuns. Îmi caut telefonul și îl găsesc în dormitor pe noptiera alătur de un bilet scris de mana.

" Am ieșit în oraș cu Lussi sa-mi caut rochie pentru mâine seara. Nu o sa stăm mult! Ly! #O " scrie scurt și la obiect. Îmi arunc un ochi la capul telefonului și e trecut de ora 10. Dacă nu mă suna pana la 12 o sun eu și dacă nu răspunde, în cel mai rau caz o sa se trezească cu o echipa de urmărire după ea.

Perspectiva Oliviei.

"Lussi, dar mie îmi place cea roșie!" Spun, dar ea nu mă asculta. Lussi poate fi atât de încăpățânata uneori încât îmi vine sa o dau cu capul de pereți.

"Olivia ți-am spus că roșu nu merge! Toată lumea are în ziua de azi rochii roșii. Trebuia sa cauți altceva mai..hmm ..neobișnuit. De exemplu ai putea sa iti iei o rochie albastra sau verde, dar în niciun caz roșu. Încheiem discuția aici! Punct. Acum hai în alt magazin! Ăsta deja mă calcă pe nervi!" Spune Lussi atât de repede încât mă amețește. Poate ca a fost o idee puțin cam rea ca sa vin la cumpărături cu Lussi atât de dimineață, dar mă gândeam ca fiind atat dimineață nu o sa aibă atât de multă energie. Însă m-am cam înșelat. Lussi e atât de energica, pe lângă mine. As fi vrut sa mai stau în pat alături de Edward pana când se trezea, dar când Lussi a auzit ca Edward m-a scos la cina, practic mi-a zis, citez:" Mișcă-ti fundul ăla prin de hormoni la mall, altfel vin eu și te iau pe sus!".
Uneori Lussi pare sa fie atât de inocenta și de timida și alteori are atât de multă energie încât ar manca și o piatra dacă a-i provoca-o.

"Bun deci ăsta e ultimul magazin!" Zice și intram într-un magazin, a cărui nume n-am apucat sa-l văd.

După încă o ora de căutat și probat zeci de rochii, reușim sa alegem una singura care sa se potrivească și pentru seara de mâine. Nici nu știu exact ce simt în legătură cu seara de mâine. Pe o parte sar în sus de bucurie fiindcă Edward vrea sa fim doar noi doi singuri, iar pe cealaltă parte sunt trista pentru ca le-am zis gemenilor ca o sa fac tot posibilul sa ajung la petrecerea lor. Poate o sa-mi vina în minte un plan în care sa pot sa fiu la ambele, chiar dacă Edward nu este de acord. La urma urmei cum ar putea influenta luna plina o amărâtă de petrecere?

Fericita ca în sfârșit am găsit o rochie pe gustul meu, și care sa se potrivească serii o de mâine, mă opresc cu Lussi la unul din Starbucks-urile din mall.
Lussi începe sa vorbească despre un tip din anul IV care a întrebat de mine, dar mintea mea este cu totul în alta parte.
Știu ca nu e frumos din partea mea sa o las pe Lussi sa vorbească atâta timp cât eu nu sunt atenta, dar sunt mult prea aeriana ca sa dau importanta acestui lucru.

"Olivia!" Țipă Lussi a trăgându-ma atenția mie și întorcănd câteva capete din jurul nostru. Știu ca probabil acum este nervoasa pentru ca am lăsat-o sa vorbească singura, dar tot nu pot sa vorbesc cu ea. "Mă asculți măcar?" Mă întreabă și eu nu zic nimic. Nu am de ce să o mint, la urma urmei e singura mea prietena din tot colegiul. "Uite..știu ca te simți emoționată la seara de mâine, dar nu te mai gândi la asta. Gândește-te la altceva sau fi atenta la ce vorbesc cu tine!" Mă cearta și eu oftez, dar aprob din cap. "Bun deci..."începe iar " Îți spuneam ca acel tip din anul IV seamănă foarte mult cu tine. Nu știu de ce a venit sa mă întrebe de tine, sau ce vrea sa vorbească cu tine, dar îți spun foarte precis ca este copia ta fidela doar ca la masculin. Aceeași ochi, același par, seamănă în totalitate cu tine! "

"Stai, stai! Mai amețit rău de tot!" Spun când în sfârșit ascult cu atenție ceea ce-mi spune Lussi. "Tu spui ca exista o persoana care seamănă cu mine ? Lussi asta e total...anormal. Eu nu am surori sau frați! " Spun și ea oftează gânditoare. Într-adevăr poate ca nu am un tata, dar nu se poate ca mama sa nu-mi fi spus dacă aveam vreun frate sau vreo sora când tata a părăsit-o și a luat-o cu el. Nu îmi pot imagina ca mama sa-mi ascundă astfel de lucruri importante, când știa ca subiectul "tata" era foarte sensibil pentru mine.