Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

19.Sarutul.

"Știam ca începuse sa-i placa adrenalina, după ce Victor o părăsise... Știam ca începuse sa-i placa adrenalina, după ce Victor o părăsise." Vorbele astea îmi bântuiau gândul încă de când am ieșit din salon. Ce sa se fi întâmplat atât de grav în trecutul Oliviei încât sa o termine sa se apuce sa concureze la curse ? Ce îi făcuse acel Victor. O părăsise pentru ca a făcut ce? Și totuși dacă el o părăsise ea de ce încă purta inelul de la el? Oare îl iubise atât de mult încât nu a putut trece încă peste el?

Întrebări peste întrebări și niciun răspuns. Viața era mereu plina de surprize. Dar nu mi-o puteam imagina tocmai pe Olivia încălecând un motor chiar dacă văzusem asta cu ochii mei. Mi se părea..ireal!

Liniștea care plutea pe hol te făcea sa crezi ca acest spital doarme. Dar o data la 5 minute asistentele ieșeau într-un salon și intrau în altul făcând cine știe ce. Era puțin trecut de ora 12 noaptea, iar lumea plecase acasă deja. Rămăsesem de paza așa cum stabilisem de la început ca mâine sa stea numai Ethan ca sa nu-i încurcăm în vreun fel pe Dominic și Lussi. Cei doi încă erau în anul 2 de facultate și trebuia sa meargă la fiecare curs și nici dacă voiau nu puteau lipsi.

"Da-mi drumul om fără inima! Trebuie sa-l salvez! Trebuie sa-l salvez!" Țipătul puternic al Oliviei mă făcu sa mă ridic de pe scaun și sa intru în salon. Lumina slaba îi lumina acum fata transpirata și incruntata a Oliviei. Aceleași cuvinte. O fi vorba de același coșmar ca în seara în care a dormit la noi?

O asistenta de vârstă mijlocie își făcu imediat apariția în salon, începând sa o consulte. Stateam și priveam asistenta cum se învârte în jurul patului ei pregătind o seringa, ca mai apoi sa introducă substanță din seringa în corpul Oliviei. După încă vreo 5 minute în care corpul Oliviei devenea din ce în ce mai liniștit, asistenta se întoarse spre mine.

"Nu-ți face griji! I-am administrat un somnifer deoarece corpul ei mai are nevoie de putina recuperare, dar mâine dimineață sigur se va trezi. Poți rămâne în salonul ei." Îmi spuse ea înainte sa iasă pe usa salonului și sa mă lase singur, alături de o Olivia adormită.

Nervos și puțin obosit, mi-am trecut mana prin par și am închis usa salonului, pe care asistenta o lăsase deschisa, după care m-am asezat pe scaunul de lângă pat. I-am prins mana Oliviei intre ale mele și m-am lăsat purtat de gândurile ce-mi bântuiau mintea.

Avea oare destinul predestinat pentru noi? Aveam noi sa devenim vreodată ceva? Sau totul era o simpla întâmplare care va trece și va fi uitată dea lungul anilor? Poate, poate....dar cu atâtea secrete la mijloc. Cu acel Victor și cu acele curse ilegale pe care Olivia mi le-a ascuns avea sa se întâmple ceva cu ele? Dacă într-un viitor mai îndepărtat Olivia avea sa mi le dezvăluie, eram gata sa o ascult fără sa reacționez impulsiv? Numai gândul ca Olivia poarta un inel de la acel Victor care a părăsit-o mă înfuria.
Oare viețile tuturor se va schimba atât de drastic după apariția Oliviei în viețile noastre? Ceva se întâmplă cu toți. Parcă toată lumea e dezechilibrata în jurul nostru. Armonia ce era o data intre noi lipsea în acest moment. Eu și Ethan nu ne mai înțelegeam așa ca înainte. Toată lumea îmi spunea sa am grija de Olivia pentru ca a doua șansă nu mi se va mai oferi. Dar în ce mod sa o apar?

Acum...când doarmea, pare atât de lipsita de griji și se orice alte preocupări. Fruntea îi e lipsita de acele cute de incruntare formate atunci când mă privea răutăcios, ochii aceia de căprioară erau acum ascunși, iar zâmbetul ei specific nu-i mai lumina fata. Dar totuși părea linistita, deși somnul îi fusese puțin tulburat ea era linistita.

Cuvintele doamnei Athena: " Ai grija tinere! Aparentele pot înșela câteodată!" Mă făceau sa mă gândesc și mai profund decât atât. Toată drama asta părea ca se îndreaptă undeva, dar nimeni nu știa care era cursul acesteia. Aveam oare sa trecem peste totul atât de ușor pe cât credeam sau aveam de înfruntat o mie şi-una de neplăceri?

Nervos datorita gândurilor care nu-mi dădeau pace mi-am reindreapta atenția spre chipul Oliviei. Acum, buzele ii erau usor întredeschise. Ce gust aveau oare? Erau la fel de dulci ca și mirosul ce predomina în camera sau...?

Condus de impuls, m-am ridicat de pe scaun și m-am aplecat usor deasupra chipului Oliviei. Am zâmbit usor amintindu-mi de micuța cearta din curtea facultății. O fata, pe care atunci o credeam răzgâiată și fetița lui tata, a ajuns acum sa mă facă sa-mi pun o mie şi-una de întrebări. I-am luat firul de par nărăvaș de pe față și i l-am dat după ureche aplecandu-ma tot mai mult de fata ei. Când buzele mele s-au atins de ale ei am simțit un soc puternic. O energie inexplicabilă îmi trecu prin tot corpul, dar asta mă făcut sa stau câteva secunde bune cu buzele lipite de cele ale Oliviei.

După ce m-am departat de ea, m-am asezat inapoi pe scaun trecându-mi usor limba peste buze. Fata asta avea sa-mi scoată peri înainte de vreme!