Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

51. Ce mama naibii??

"Săru'mâna." ii spune Olivia mamei după care se sărută pe obraji și se iau în brațe. Mama e așa fericita sa o văda încât prin gând îmi trece sa o aduc pe Olivia acasă de mai multe ori ca sa o văd pe mama așa bucuroasa. Are și ea o vârstă și dacă copii deja încep sa nu mai dea pe acasă, îmi e teama sa nu ajungă o băbuță ramolită care sa se ia de toți copii care or sa se joace în fata casei ei.

"Hei mama!" Spun și o sărut pe ambi obraji, dar când mă îndepărtez ea-mi prinde obrajii și mă strânge încet. Urăsc așa mut când face asta. "Mama!" Spun când o aud pe Olivia hlizindu-se lângă mine.

"Stai dragule! Nu ai mai fost de mult pe acasă e și normal sa-mi fie dor de tine!" Spune și eu îmi dau ochii peste cap și mă duc în sufragerie, iar în urma mea le aud pe cele doua femei şuşotind.

În sufragerie nimic anormal nu se întâmplă. Televizorul e pe una din emisiunile care se dau serialele din 1900 toamna ale mamei iar tata citește ziarul lângă măsuța de cafea. Tipic unei dimineți ce pot sa zic.

"Hei tată!" Spun și el se ridica și dam amândoi noroc. Olivia a dispărut cu mama în bucătărie. Vasele se aud zdrăganindu-se iar vocea Oliviei se aude tot mai puțin fiind asaltată de toate povestirile mamei. Ce bine ca nu m am dus cu ele la bucătărie cu ele, pentru ca nu as mai fi ieșit viu de acolo. Când mama se apuca de povestit cu greu se mai oprește.

"Ce mai faci fiule?" Mă întreabă tata când mă așez pe fotoliu cu picioarele pe măsuța de cafea începând sa mut posturile la televizor. Abia mai găsești ceva interesant la tv în ziua de azi. Numai reclame.

"Bine. O ducem bine. Aștept sa vina vacanța de iarnă. Pun pariu ca mama iar a pregătit ceva surprize." Spun și tata lasă ziarul lângă el si-şi da ochelarii de citit jos.

"Chiar așa previzibila e mama ta?" Mă întreba el după care rade împreună cu mine. Obiceiul mamei de a ne duce într-o vacanta de Crăciun și de Revelion a devenit un obicei pe care-l știu de când eram în scutece.

"Tata. Obiceiul mamei nu o sa piară niciodată!" Spun și el rade scurt după care se întoarce la ziarul lui. Timpul zboară pe lângă noi iar după ore de stat la taclale cele doua femei ies din bucătărie cu zâmbetul pe buze. Olivia e îmbujorată de atâta ras, după ce mama ia zis câteva boacăne făcute de mine când eram mic. "Ați terminat?" Le întreb pe cele doua care nu ne baga în seama. Încă par prinse în lumea lor, iar asta mă cam nemulțumește. Vreau și eu sa mai stau cu Olivia. Știu ca nu am mai adus-o de mult pe la mama, dar asta nu însemână ca are dreptul sa mi-o răpească de tot acum.

"Da. Parțial. Dar da!" Spune Olivia și după rade. Pare așa de relaxata acum, fata de dimineață. Pana la urma vizita la mama acasă nu e așa de rea.

"Restul unde sunt?" Întreabă mama și se așează totodată lângă tata. Cei doi au o relație la care mulți ar visa.

"Părinții Lussiei au plecat acum juma de ora, iar restul nu au coborât de sus." Îi spun mamei. Deși la un moment dat mătușa a rănit-o pe mama, ea nu-i poarta ranchinură, și asta e bine pentru ca altfel familia nu ar fi reunită.

"Îi chemi te rog pe Ethan și pe Lussi la masa? Am pregătit prânzul pentru toți." Spune mama și eu mă ridic. Nu vreau sa o supăr pe mama. Pare așa te fericita. Chiar și tata mi-a zis ca nu a mai vorbit atât de mult de o gramada de timp și ca am făcut bine ca am venit în vizita la ei.

"Olivia o chemi tu pe Lussi?" O întreb și ea da din cap fericita și după ce-mi da un sărut scurt fuge pe scări spre etaj.

Îi văd pe mama și pe tata chicotind pe seama Oliviei, dar nu îi bag în seama. La urma urmei și ei erau așa când erau tineri, dar acum timpul ia mai îmbătrânit puțin, însă sunt la fel de fericiți.

Camera lui Ethan e goala când intru sa-l chem la masa. Se pare ca a ieșit pe ușa din spate. Știe ca mamei nu-i place când pleacă de acasă fără sa-i zică, dar de frica mea cel mai probabil a riscat. A preferat sa plece fără sa zică decât sa facă scandal.

"Mama, Ethan nu e în camera lui!" Spun când cobor scările văzând-o pe Lussi chicotind cu Olivia. Cele doua par sa se înțeleagă mult mai bine decât as fi crezut eu. Și când mă gândesc ca am fost un măgar în prima zi când am văzut ca Olivia a parcat pe locul meu.

"Nu-i nimic dragule!" Spune mama, dar când mă uit la ea văd o urma de tristețe în ochii ei. Mama e atât de sentimentala uneori încât îmi vine sa mă duc după Ethan sa-l aduc acasă. Băiatul ăla nu vrea sa înțeleagă ca mama îl iubește mai mult decât pe mine.

"Mama!" Spun și îmi pun mama pe umărul ei, iar ea se întoarce la mine luându-mă în brațe. "Te iubesc!" Spun și ea tresare în brațele mele. Nu tot timpul sunt așa sentimental cu ea. Cel mai probabil dorul de casa mă face sa mă simt așa.

"Și eu dragule!" Spune și mă mângâie pe obraz după care se întoarce la aranjatul mesei. O văd pe Olivia ca zâmbește și eu îi fac cu ochiul iar ea se întoarce imediat la Lussi încercând sa nu mă bage în seama. Las' ca o sa vadă ea diseară.

"Sii ce ați mai făcut dragilor?" Întreabă tata în timp ce servim primul fel de mâncare. Mama și tata stau fata în fata cu mine și Olivia, iar Lussi și doamna Rely s-au așezat la capetele mesei. Totul pare așa de liniștit, iar întrebarea tatei a facut ca toată lumea sa-si îndrepte atenția spre mine și Olivia.

"Mai nimic." Răspund eu făcând-o pe Olivia sa-mi zâmbească. Încă îi este puțin rușine sa vorbească cu tata, deși nu prea înțeleg de ce. "Încercăm să ținem pasul cu facultatea. Încă puțin și vine vacanta de iarna, iar Crăciunul nu este cu mult mai departe." Spun și de aici mama începe sa preia controlul conversației.

"Şi aveți planuri sau ceva?" Întreabă ea rapid iar asta preia intru-totul atenția Oliviei. Eu i-am zis ca mama are ea o idee trasnită pregătită pentru noi.

"Nu încă.." răspunde ea puțin nesigura, dar atât îi trebuie mamei ca sa-si 'expună' oferta pentru ca fie ca vrei sau nu chiar nu ai cum sa o refuzi pe aceasta femeie.

"Perfect!" Zice ea. "Ce spuneți sa veniți cu noi la munte? O excursie pana în a doua zi după Revelion." Spune ea iar Olivia se uita la mine cerând ajutor. Nu știu dacă nu vrea sa accepte propunerea sau sa nu o refuze pe mama.

"Ar fi o idee, dar...Noi încă nu am discutat nimic despre această excursie!" Spune Olivia și se uita la mine, apoi iar la mama. O unda de dezamăgire îi trece prin ochi, dar nu lasă să se vadă prea mult și revine cu zâmbetul pe buze, când Olivia completează. "Cred ca o sa fie ok aceasta excursie." Spune Olivia "...dar..." completează și își lasă capul în jos uitandu-se la mâini. "...nu mai am destui bani ca sa..."

"Iubito!" Zic și îi îndrept atenția spre mine. Niciodată nu s-a pus discuția despre problema banilor, dar având în vedere ca mama a invitat-o nu are de ce să își facă griji." Nu ai de ce sa ți faci griji. Suntem alături de tine!" Spun și văd o urma de lacrima în ochii ei.

Nici nu știu când am trecut de la atmosfera vesela la cea trista și încordată. Deși Olivia nu mai are familie de sânge ne are pe noi. Atâta timp cât ne lasă sa fim alături de ea o sa-i fim alături la bine și la greu fie ploaie sau soare.
Chiar nu înțeleg de ce a adus discuția despre problema banilor tocmai acum.

"Drăguță!" Spune și tata. "Nu-ti fa griji pentru asta. Faci parte din familie acum. Ok? Nu trebuie sa plătești nimic."

"Sunteți atât de minunați cu o fata orfana..." spune după care se ridica drăguț de la masa și fuge în curtea din spate. Îmi dau seama ca plânge, și după ce mă scuz de la masa mă duc după ea. Trebuie sa o împac într-un fel. Nu avea de ce sa plângă. Suntem alături de ea orice s-ar întâmpla. Chiar dacă ne-am despărții, doamne ferește, tata tot iar lasă bani sau iar da un cec ceva. Cei din familia Queen au un suflet foarte mare cu oamenii la care țin și care chiar dau dovada de loialitate.

O văd pe Olivia stand în curtea din spate, admirând fântâna cumpărată de mama. Vântul de afară parcă a început sa bata mai tare iar noi nu suntem atât de bine îmbrăcați pentru a sta tocmai acum afară. Olivia poate fi atât de naiva uneori.
"Olivia..." zic și când pun mana pe umărul ei aceasta cade pe jos fără niciunde curând. "Ce mama dracu!" Mai mult tip când o întorc cu Olivia cu fata spre mine și văd o pata de sânge la picioarele ei.