Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

30. Atacul.

Perspectiva lui Edward.

"Sunteți liberi" striga profesorul de engleza. Orele de azi fuseseră cele mai nasoale ore din toată săptămâna. Aveam cursuri peste cursuri și aproape nici o pauza în care sa mă pot duce sa o văd pe Olivia. Știam ca era împreună cu Lussi, pentru ca erau același an și aceeași grupa, dar mereu când o întrebăm cum se mai simte tăcea. Nu îmi spunea nimic, și numai când o vedeam în fata ochilor îmi putea da seama ca nu e chiar atât de bine pe cât pretinde ea. Era mult mai grav decât credeam ca sa putea ajunge.

În prima seara mi se părea ciudat felul în care se comporta, dar acum am ajuns sa cred ca a început o mica faza de nebuneala. Pe lângă faptul ca mă ținea departe de ea, nici nu știam în ce stare se afla. A doua zi după înmormântarea mamei sale mă alungase pur și simplu din apartamentul ei chemand-o pe Lussi la ea.

Își făcuseră un program în care Lussi se ducea la Olivia acasă. De trei zile încercam să aflu ceva de ea și nu reușeam. Cursurile parcă deveneau și mai complicate acum în preajma sărbătorilor. Uram perioada asta din an pentru ca nu puteai sa te distrezi absolut deloc, din cauza profesorilor mult prea exigenți.

"Edward!" Mă striga Lussi pe hol. Era toată roșie de la atata alergat și nu știam unde atâta graba. Era pauza de prânz în care puteai sa faci ce vrei timp de o ora, singura pauza în care nu trebuia sa fugi de la un curs la altul.

"Ce s-a întâmplat Lussi?" Am întrebat-o văzând cât de greu respira. Lussi nu era adepta alergatului, dar și când o făcea avea un motiv întemeiat.

"Olivia..." a spus ea și eu m-am repezit sa o prind în brațe din cauza ca abia se mai ținea pe picioare. Câțiva studenți deja erau în jurul nostru trăgând cu urechea, dar nu asta era ce conta acum.

"Ce a pățit? E bine? Te rog Lussi dacă s-a întâmplat ceva din cauza..."

"A făcut o criza azi!" A spus ea și eu am închis ochii strângând-o la pieptul meu. Speram ca asta sa nu fie adevărat. Nu aveam nevoie de o criza de nebunie din partea ei. Trebuia sa se tina tare. Trebuia ! Ea era puternica mea! Era tot ce conta acum pentru mine.

"Unde e ?" Am întrebat, nebagand în seama susotelile ce se pornisera pe lângă noi.

"În cabinetul doctorului Manav. Mi-a zis sa aduc pe cineva care sa aibă o influenta mare asupra ei, și mama gândit imediat la tine! Nu știu dacă am făcut bine, dar merita sa încercăm!" A zis ea și eu am luat-o în brațe. Alergase prea mult pentru condiția ei fizica și trebuia sa se odihnească, iar eu nu o puteam lasă aici. Doctorul Manav avea sa aibă mare grija de ea.

Mergeam pe hol cu Lussi la pieptul meu, toată lumea dându-se la o parte. Mă cunoștea aproape toată facultatea datorita EI, dar acum nu-mi pasa. Trebuia sa ajung la Olivia mai repede, și nu stiam cum sa fac asta datorita distantei mari care era acum la mijloc.

"M-am liniștit! Poți sa mă pui jos!" Spuse Lussi scoțându-ma din gândurile mele. Mai aveam cam jumătate de drum de parcurs pana la cabinet, dar știam ca nu e o idee buna sa o las acum de capul ei. Nu după ce a alergat atât.

"Nici vorba! Știi bine ca nu-ti face bine sa alergi și totuși tu ai alergat. Nu am de gând sa te las așa. Te duc în brațe pana în la doctorul Manav. Și nu încerca să protestezi pentru ca știi și tu ca am dreptate!" Am zis când am văzut ca avea de gând sa protesteze. Intrasem deja în clădirea principala și nu mai aveam mult de mers. Cabinetul doctorului era la ultimul etaj, dar problema era ca nu aici nu aveam lift, ceea ce însemna că aveam de urcat 4 etaje mari și late.

"Edward!" Striga Lussi la mine. Ajunsesem în fata cabinetului și nu știam dacă sa intru sau nu. Îmi era frica de ceea ce aveam sa găsesc dincolo de aceasta ușa alba. "Dacă stai aici nu o sa se întâmple nimic. Haide Edward! Olivia are nevoie de tine. Doar nu dai înapoi tocmai acum !" Spuse ea punându-se în fata mea arătând foarte sexy. Jur ca dacă nu ar fi fost verișoara mea ar fi fost iubita mea de mult. "Haide papă-lapte ce ești, trebuie sa o ajuți. Nu credeam ca o sa se ajungă atât de departe. Olivia arata bine prin exterior, dar în interior ducea o lupta groaznica, de care eu nu am fost capabila sa-mi dau seama. Dacă as fi știu măcar puțin ca avea sa se întâmple asta as fi obligat-o pe Olivia sa nu te mai tina departe de ea. Tu reprezinți ceea ce are nevoie ea în acest moment. Sunt sigura de asta! Haide!" Spuse și înainte ca eu sa mai protestez apasă pe ușa clanței lăsându-l la iveala pe doctorul Manav plin de transpirație. Doctorul Manav era unul excepțional de bun și nu știam ca dacă el este depășit de situație nu este deloc bine.

Am pășit încet în cabinet, iar doctorul îmi făcu semn spre cealaltă camera unde se afla Olivia.

"Tinere, sa speram ca tu ești cel care o poate aduce cu picioarele pe pământ acum! Pentru ca, deși îmi pare rău sa-ti spun, situația ei este una grava." Mi-a spus doctorul înainte sa apăs clanța. Nici nu mai aveam nevoie de alte explicații în acest moment. Trebuia sa o văd pe Olivia pentru ca nu mai puteam de nerăbdare. Deschizând ușa am rămas perplex în dreptul ușii. Olivia arata...a Neolivia. Știu ca suna nebunesc, dar chiar așa era. Avea cearcăne și fata trasa, cel mai probabil de la prea mult plâns. Stătea întinsă pe pat, cu mâinile pe piept admirând tavanul. Nici măcar nu se întorsese sa vadă cine intrase în camera. Era undeva în lumea ei, pierduta printre vise frumoase și nerealizabile.

"Pleacă oricine ai fi!" A zis ea rămânând în aceeași poziție, dar eu nu m-am clintit din ușa.

"Nu!" Am zis calm și rar, iar ea s-a ridicat în fund, având ochii cât cepele. Era uimita. Corpul începuse sa-i tremure ușor, iar eu m-am apropiat de ea. Stătea nemișcată și mă privea curioasa.

"Nu!" A zis ea și s-a depărtat începând sa se zbată, dar am prins-o în brațe apropiind-o de pieptul meu, iar ea se liniști brusc.

"O sa fie bine!" I-am șoptit sărutând-o pe par iar ea mă strânse în brațe. Își revenise, iar asta era bine. Era bine ca nu mă respinse.

La mulți ani!! Un an nou fericit ! ♡