Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

36. La dracu!

Totul se întâmplă într-o fracțiune de secunda. Răbdarea mea fusese spulberata total cu acea palma, iar asta nu însemna decât o dezlănțuire a monstrului din mine.

"Edward, te rog!" Țipă Olivia încercând sa mă dea la o parte de pe Victor. Nici măcar nu realizasem când îl trântisem la pământ, dar mă simțeam mult mai bine.

"Nenorocitul naibii! Dacă te mai atingi o data de ea, îți cântă dracii live!" Am mârâit printre dinți ținând-o pe Olivia lipita cu spatele de pieptul meu, uitandu-ne amândoi cum Victor încearcă sa se ridice de jos. Nu avea cum sa nu-i las câteva 'amintiri' frumoase.

"Olivia..." mârâii el fiind total în picioare.

"Niciun Olivia! Nu ai dreptul nici sa te mai gândești la ea dupa tot ceea ce i-ai făcut nenorocitule! Ai noroc ca acum mai ești în viața!" Am mârâit peste el fără sa-l las sa-si termine fraza, pentru ca sincer, după părerea mea, nu merita.

"Așa ai ajuns Olivia? Sa umbli cu un..un animal ? Nu vezi ce bruta e? Oricând poate sa-ți facă rău! " A zis el iar eu am strâns-o puțin mai tare pe Olivia.

"Taci nenorocitule! N-ai dreptul sa comentezi după tot ce i-ai făcut!" Am zis iar nelasand-o pe Olivia sa zică ceva.

"Nu ai niciun drept sa te iei de el nesimțitule! El e aici și niciodată nu mi-ar face rau! " Mârâi și ea, facandu-ma sa ma uit uimit la ea. Nu o vedeam prea des pe aceasta Olivia 'dezlănțuită', dar îmi plăcea al dracului de mult.

"Esti idioata! Nu vezi ce animal e? Oricând ti-a putea face rau! El e doar un derbedeu care umbla pe pista de întreceri după curve! El nu o sa te faca niciodată fericita, Olivia! " A zis el și într-o fracțiune de secunda Olivia ia tras o palma din fundul grădinii, de aproape ca m-a durut pe mine...doar aproape.

"Singurul idiot de aici ești tu! Ti-am dat virginitatea mea, aproape și un copil și urma sa ne căsătorim, dar tu ai fugit ca un las! Tatăl tău n-are nicio legătură în toate astea! Domnul Peterson nu ar putea avea afaceri atât de ilegale încât sa trebuiască sa-si asasineze propriul fiu. Ești un mare idiot!" A zis ea fiind pe punctul de a plânge. Era nervoasa, trista și dezamăgită, și astea doar din cauza idiot ului de Victor. "Haide acasă Edward! Mi-am irosit destul timp aici!" A zis ea ieșind pe usa, iar după ce i-am mai aruncat o privire idiotului am pornit după ea.

........

"Olivia..." am zis punând mana pe umărul ei. Condusesem înapoi spre apartament într-o liniște mormânt, iar Olivia parea foarte 'captata' de peisajul de afară.

"Edward?" A șoptit ea întorcăndu-se cu fata spre mine. Avea ochii roșii și suspina. Nu îmi plăcea sa o văd așa. Olivia era o femeie foarte puternica, iar din cauza lui Victor acum ajunsese sa sufere." Îmi pare rau" a zis ea aruncându-se în brațele mele, strângându-ma.

"Nu ai de ce sa-ți ceri scuze Olivia. Tu nu ai greșit cu nimic!" Am zis și i-am mângâiat obrazul cu degetul mare. "Haide sus în apartament. S-a făcut destul de târziu! " Am zis eu și ea a aprobat, deschizând usa.

"Asta se întâmplă numai din vina ta nemernicule! " Am zis înainte sa ies din mașină și sa o apuc pe Olivia de mana. Seara mea fusese compromisa datorita lui, și iar trebuia sa o iau de la început pentru a mă putea apropia de Olivia acum ca ea era supărată. La naiba cu ea de viață.

"Edward s-a întâmplat ceva?" Mă întreba Olivia pregătind o cana calda de ceai.

"Ce...Nu. Nu s-a întâmplat nimic. Doar ca nu-mi vine sa cred ca a trecut o luna de zile de când am început facultatea. Încă putin și vin sărbătorile." Am zis evitând sa-i zic gândurile mele. Nu voiam sa o îngrijorez pe Olivia și mai mult.

"S-au întâmplat atât de multe lucruri într-o luna incat nu-mi vine sa cred ca a trecut atâta timp!" Spuse Olivia aducându-mi cana cu ceai.

"Mie-mi spui !" Am spus în timp ce Olivia s-a așezat în poala mea, iar eu mi-am lăsat capul pe umărul ei. Era așa de liniște acum.

Perspectiva Oliviei.

La naiba! Totul mergea perfect înainte sa apară Victor iar. Totul mergea perfect.
Liniștea ce ne înconjura mă face sa mă simt inconfortabil, dar pe Edward nu parea sa-l deranjeze, ba din contra parea sa-i placa. Îmi simt inima bătând ca o nebuna în timp ce respirația lui îmi lovește zona sensibila a gatului.

Atunci când l-am văzut pe Edward batandu-l pe Victor am simțit o oarecare îngrijorare pentru el. Viața lui Edward a început sa mă intereseze din ce în ce mai mult și avandu-i pe el și pe Victor fără în fata am realizat ceva. Și acel ceva e ca nu-mi pot imagina viața fără el. Îl iubesc. Îl iubesc mai mult ca orice, și vreau atat de mult sa i-o spun, dar îmi e frica. Dacă el nu are aceleași sentimente pentru mine, o sa ajung sa sufăr iar, și nu cred ca am sa pot trece peste. Pentru ca la naiba! Am atatea probleme încât simt ca m-as fi înecat de 1000 de ori dacă Edward nu ar fi fost aici ca sa mă tina la suprafață.

"La naiba Olivia!" Spune Edward spărgând liniștea și făcându-ma sa mă întorc speriata spre el. Mă privea atât de intens încât dacă nu as fi stat încă în poala lui as fi fost pe jos de mult. Stomacul meu se agita sub privirea lui flamanda și eu așteptăm cu nerăbdare sa facă ceva, pentru ca eu una eram paralizata.

"Nu știu ce mi-ai făcut, dar sa știi ca se simte al dracului de bine!" A zis el lipindu-si fruntea de a mea. La naiba îl iubeam mai mult decât îmi imaginam eu, stand în aceasta poziție.

"Te iubesc!" I-am șoptit și timpul se opri, privirea lui socata. La dracu! Nu trebuia sa zic asta....