Time

Capitolul 26 - Incredere

Nu. 

Ma aplec mai tare si ma uit la numarul casei in care Rebecca a intrat. Da, era numarul 701. Ea chiar a intrat in casa lor. In casa lui Harry. Fara sa bata la usa de parca sunt prieteni de ani. 

Respira, Jen, respira. Nu e nimic.

Verific iar numarul casei si imi duc mana la cap, panicata, cand numarul lui Harry de la casa apare. Nu se poate asa ceva. 

-Nu, zic imi inclestez dintii.

Ma surprinde cand il vad pe Louis iesind pe usa din fata, calm. Ma dau dupa colt si ma asund de privirea lui Louis. Astept 2 minute si ma uit iar. Era liber. 

De ce a plecat Louis si ia lasat singuri? Ce ar vrea Rebecca si Harry sa faca de sunt nevoiti sa fie singuri?!

Imi infing degetele in peretele casei numarul 700 si ma fortez sa nu alerg in casa lui Harry. 

Este un motiv, un motiv bun pentru care Rebecca a intrat in casa de parca si-ar permite. Harry mi-a spus pe foaia plina cu 'prostiile lui' sa am incredere in el si ca nu ma va rani. Trebuie sa am incredere in el. Lacrimi fierbinti imi curg din ochi. Tot felul de chestii imi vin in cap cu Rebecca, Harry si casa aia goala. De ce nu se aud tipete? Pe Harry spunandu-i sa iasa din casa? De ce? 

Au trecut 5 minute de cand Rebecca este inauntru iar ochii au inceput deja sa ma usture de la durere. De ce dracu nu iese afara si pleaca. Sa isi vada de viata ei patetic de enervanta si sa ma lese dracu pe mine si Harry impace?

Ok, acum vorbest gelozia si durerea din mine. 

Harry mi-a spus sa am incredere in el asa ca am sa il ascult. Ma enervez prea tare. Poate ea a venti sa imprumute niste... sare, sau suc sau- la dracu poate niste lamai! Clar asta face! Imprumuta niste lamai si eu ma enervez degeaba!

-Idioato! imi zic imi dau ochii peste cap. 

Scot telefonul si ma uit rapid la ceas. 7 minute. 7 minute idioate de cand idioata aia e in casa aia idioata. Imi amintesc ca la ora doua trebuie sa fim toti in Centru si imi dau seama ca mai sunt doar 15 minute pana atunci.

Perfect, am motiv sa il sun pe Harry. Imi sterg lacrimile si apelez numarul lui Harry.

-Buna, zice vocea lui Harry la capatul firului.

Nu mi-a spus ,,iubito,, . Asta nu e nimic, poate a uitat? 

-Hey, ii zic cat de vesel pot. Vrei sa mergem impreuna la Centru?

-Cat e ceasul? intreaba.

-Ah, 2 fara un sfer. 

-Oh, ok, vin in 10 minute la tine acasa, zice.

-O-ok, zic.

Nu apus sa zic altceva pentru ca imi inchide telefonul.

-Mi-a inchis telefonul in nas? imi soptesc de parca nu imi venea sa cred.

Imi musc buza cu putere. Nu plange iar Jennifer. Fac pas in fata si ies dintre case. Pornesc rapid spre casa mea si intru, fara sa mai arunc o privire spre casa lui Harry.

...

-Buna iubito, imi zice Harry si intra pe usa din fata.

Ii zambesc si ii primesc sarutul pe buze. Dianna si Eleanor erau la masa si se uitau ciudat la noi. Imi dau ochii peste cap. Tot nu am apucat sa o intreb pe Eleanor de ea si Louis dar am sa las asta pentru mai tarziu. Am o mare problema, mare, acum cu Harry si idioata de Rebecca intrand in casa lui de parca poate si sa stea acolo 15 minute. 15 minute! Atatea minute in care poti face atat de multe, mai ales daca sunteti singuri intr-o casa goala.