Capitolul 39 - Taci din gura!

34.8K 1.1K 74
                                    

Dupa ce Harry a mai ras pe seama mea mi-a facut avionul meu mult dorit. Ma tinut sus, in varf, de parca eram un avtion real si la un moment dat ma misca in anumite parti, facandu-ma sa tip iar pe el sa rada. Stiam ca nu are de gand sa ma scape dar vroiam sa il vad razand cu gura pana la urechi. Arata asa de bine cand rade si mi-as dori sa il vad sa zambeasca mai des. Am mai stat in camera inca doua ore, doar noi doi si am ras de mi-au dat lacrimile. 

-Vrei sa mergem cu liftul? ma intreaba in timp ce ne tineam de mana si dadeam sa mergem jos la restaurant, unde erau ceilalti.

-Da. Doar esti tu cu mine, de ce mi-ar fi frica? il intreb si ma intind sa ii dau un sarut usor pe gat.

Mi-a zambit si ma sarutat si mai pasional in, multumesc mult, liftul gol. Aveam de gand sa mergem sa luam cina si clar sa le aratam si celorlalti ca suntem impreuna. Louis stie, avand in vedere ca a fost pe la mine in dimineata asta dar nu stiu despre ceialti. Oare ceialti o sa creada ca sunt nebuna ca am revenit la locul meu langa Harry? La naiba eu nu stiu nici ce fata o sa faca Zayn. Macar o sa faca o fata? Sau poate o sa se bucure dar clar nu am sa stiu pentru ca nu am sa ma uit la fata lui, inca ranita din cauza lui Harry. Oh doamne, are fata ranita din cauza pumnilor lui Harry pentru ca noi ne-am sarutata si acum sunt impreuna cu Harry iar? Si eu m-as supara pe mine... dar poate nu se supra... poate.

Am iesit de pe usile liftului si ne indreptam spre restaurant cu mana lui inca impleticita in a mea. Cand una dintre usile mari ale restaurantului s-a deschis pot sa jur i-am vazut claia de par blond a Rebeccai. Oh nu, nu mai zic de Rebecca. Cand Harry a pus mana pe usa restaurantului pentru a o deschide am zis rapid:

-Nu pot sa fac asta.

Harry a intepenit cu palma pe usa si cu privirea cofuza spre mine.

-Esti ok iubire? ma intreaba si ne trage pe amandoi usor intr-o parte, lasandu-i pe ceilalti sa poata trece si sa intre in restaurant.

-N-nu stiu Harry. O sa fie putin ciudat si e si Rebecca acolo si-

-Iubita mea, imi sopteste iar respiratia lui calda imi suna in ureche asa de tare ca imi provoaca niste fluturi in stomac.

Si-a dus buzele la ale mele dandu-mi un sarut pasional in care pot simti ca am incredere. Isi desprinde buzele din ale mele si imi priveste ochii cu ochii lui perfecti de jad de care am sa fiu indragostita iar si iar.

Ii zambesc usor si ii dau si eu un sarut. Poate sa ma faca sa ma simt bine dar si increzatoare.

-Te iubesc, sa iti aduci aminte asta mereu, da? ma intreaba intr-o soapta firebinte usor in timp ce nasul lui imi mangaia obrazul dar sincer suna mai mult a ordin.

-Da. Si eu te iubesc, ii spun si imi pun bratele in jurul gatului lui, cufundandu-mi capul in scobitura gatului lui.

Harry si-a pus mainile mari pe intregul meu spate si ma tras aproape de pieptul lui tare si cald. Mi-am inchis ochii si am ramas asa un minut, inhald mirosul pe care il are si pur si simplu pe el ca finta umana. Ne-am desprins usor din imbratisare si mi-a zambit increzator, plimbandu-si degetul mare si buza mea de jos. I-am zambit si eu si mi-a prins mana iar, mai strans de data asta si am intrat pe usile mari ale restaurntului. Dianna, Eleanor si restul baietilor pareau uimiti cand ne-au vazut. Lui Louis i s-a asezat confuzia pe fata, parand si el complet uimit. Ce naiba? Nu situ ce fata are Zayn pentru ca nu ma uit la el, dar pot sa jur ca are privira atintia spre mainile noastre la fel ca si ceialtli de aici de la scoala noastra. L-am strans si mai tare pe Harry de mana, iar el observand si-a miscat usor si discret degetul mare pe mana mea asa de mica in comparatie cu a lui. Rebecca era la masa de la perete si ochii ei aproape ca ma topeau. Cum poate sa aiba atata ura doar intr-o privire? E posibil asta macar la oameni?

TimeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum