Time

Capitolul 57 - Nu e treaba mea dar...

-Buna, zic timida si ma asez pe scaunul din fata lui Zayn.

Am luat un taxi pana la mall si inca de cand am ajuns pe la jumatatea drumului telefonul meu suna. Mesaje si apeluri de la Harry se adunau asa de tare ca a trebuit sa imi inchid telefonul. Nu imi place ca a trebuit sa plec si fara sa il anunt dar nu stiu ce minciuna destul de buna as putea sa inventez ca sa nu banuiasca ceva si sa nu sune stupid.

Zayn era pe scaunul de pe cealalta parte a mesei micute si arata la fel de bine cum arata. Parul lui negru la fel ca si tatuajele era aranjat frumos si nu parea foarte obosit. Ma gandeam ca ar fi obosit, avand in vedere ca puteam murii ieri dar la fel ca si Harry si restul beietilor, parea calm si degajat.

Purta pe el o bluza neagra cu un model micut si alb pe piept. La fel ca si Harry si restul,  o pereche de blugi negri si probabil o purta si niste ghete dar nu pot vedea din cauza mesei.

Zayn scoate din buzunarul lui biletelul iar eu imi musc buza de jos.

-Scuze, chiar nu am vrut sa il citesc dar am crezut ca este al altei persoane si cand mi-am reamintit ca ti-am imprumutat geaca am banuit ca e al tau. Scuze.

-Nu, e ok, ii zic si ii daruiesc un zambet micut.

Pun cu frustrate bucata de foaie in buzunarul de la spatele blugilor mei si acum ca stiu ca e la mine incep sa ma gandesc la scuze bune pentru Harry si nervii lui care probil ca ma asteapta acasa. Adica la el acasa.

-Nu e treaba mea dar este de la Harry? intreaba iar eu imi aplec usor privirea.

Nu stiu ce sa ii raspund. Daca ii zic ca este de la Harry atunci nu o sa bage de seama, stind ca Harry este iubitul meu si nu va incerca sa tina asta secret. Poate ajunge sa ii spune lui Harry din pur si simplu fapt ca ar crede ca nu merita chestia asta sa fie tinut secret. Iar daca ii spune  lui Harry, Harry o sa ajunga sa ma intrebe despre ce naiba vorbeste Zayn.

Dar daca ii spun ca nu e de la Harry o sa isi faca o parere rea despre mine si o sa creada ca il insel si la fel de bine, poate sa ajunga sa ii spuna lui Harry si atunci o sa se enerveze rau de tot.

-Nu, zic fara ca al meu creier sa gandeasca prea bine.

Fata lui Zayn s-a schimbat complet, usor confuz si ingrijorata. Era foarte serios si aproape ca il imploram din ochi sa nu ii zica lui Harry.

-Stiu ca probabil crezi ca asta arata urat dar e veche si nu, nu il insel pe Harry. Chiar daca asta arata oribil, nu ii spune, te rog, ii zic si ma panichez.

-E ok, nu am sa spun nimic si nimenui, zice si imi ofera un zambet micut.

-Merci, ii zic. Mutlumesc mult.

Zayn zambeste si acum observ ca are in fata o bere fara alcool, semn ca probabil sta si ma astepta.

-Poate ar trebuii sa plec, Harry probabil sa o sa urle la mine, ii zic si ma ridic.

Se ridica si el, platindu-si berea si isi trage de pe spatarul scaunului jacheta sport neagra.

-Merci, ii zic iar si zambesc.

-Nu ai pentru ce. Dar daca vrei sa vorbesti, sa sti ca poti sa o faci cu mine si nu am sa zic nimenui, zice iar eu dau usor din cap.

-Stiu, multumesc, ii zic iar si imi pastrez zambetul.

-Ok, ne vedem cand isi revine scoala in functie. Directoarea a spus ca proiectele sunt inghetate asa ca puteam continua dupa, asta daca putem.

-Da, normal ca da, il conving eu pe Harry, ii zic si imi rotesc ochii iar el rade usor.

Are un ras foarte frumos si acum am observat ca nu rade prea des. Mi-am luat la revedere de la el iar si i-am oferit o mica imbratisare si am iesit pe usa cafenelei. Cand am ajuns afara in parcarea mall-ului am sunat un taxi cat am putut de rapid si in timp ce il asteptam am citit de sute de ori biletelul pe care il mototolesc si mai tare. Il pun in portofelul meu si intru in taxiul care a ajuns prea greu, lucru care ma face sa cred ca Harry e si mai nervos.