Time

Capitolul 73 - Disparitia desenelor

Imediat ce apelul a fost intrerup de cealalta persoana aproape ca scapam telefonul pe jos. Era ea, fata aceeia care ia trimis lui Harry mesajul vocal. Puteam sa imi dau seama ca era ea, dupa accentul ei, dupa vocea usor groasa si dupa stilul in care vorbea. Era chiar ea dar asta era imposibil.

La naiba, poate ca sunt mai multe fete cu voci putin mai speciale care se pot auzi in diferite moduri prin telefon dar ma mira, de ce telefonul lui Dianna? Plus, cine naiba era fata aia. Este posibil sa fi auzit vocea fetei cu care Harry ma inselat de doua ori iar asta ma inspaimanta prea tare. 

-Hei, esti ok? ma intreaba Harry, el trezindu-ma din transa mea puternica.

-Mhm, mint, incercand sa scot din minte vocea fetei acelea care parca se potrivea perfect cu vocea fetei de la mesajul ala vocal.

Ar fi o coincidenta prea mare ca tocmai fata cu care sa ma fi inselat sa fi confundat un numar cu cel al Diannei, si ar fi fost durereos de ironic daca se intampla sa ma sune pe mine din greseala.

-Eu cred ca am sa plec, pa, zic rapid inainte sa ies din camera cu jacheta si telefonul lui Dianna in mana mea.

...

M-am asezat pe scaunul de la cantina, incercand sa nu imi mai musc asa de tare buza de jos. Nici macar nu situ ce sa mai cred despre ciudat apel de la fata aia. Stiu ca sunt sansele foarte mari ca fata aia sa fie cu totul o alta fata, doar ca semanau asa de bine. Dar vocile pot semana foarte bine intre ele, mai ales prin telefon.

Nu am intrebat-o pe Dianna despre apeul acela cand i-am dat telefonul si nici nu stiu daca am de gand sa o fac. Plus ca ma simt cam prost ca i-am raspuns la telefonul lui pentru ca asta ma bagat intr-o noua confuzie.

Ochii mei au cazut brusc peste o persoana care venea cu pasi apasati spre mine, parul ei bland perfect find asezati peste umerii ei ascutit. Rebecca s-a asezat pe scaunul din fata mea, cel de la masa la care eu stateam singura si eram fericita, asta pana cand sa vina ea.

-Daca nu ai ceva nou de zis atunci pleaca, zic calma in timp ce mi-am invartit furculita prin mancarea mean carea arata destul de delicioasa, dar nu atat de delicioasa incat sa am cu adevarat iar pofta de ea.

Poate ca ar trebuii sa mananc, nu e chiar asa de sanatos sa nu o fac.

-Tu si Harry sunteti iar impreuna? Pentru ca toate astea chiar nu ma ajuta sa gasesc mai rapid tarfa aia cu care Harry si-a tras-o, spune Rebecca apasat.

-Ce? Cine spune asta? Nu m-am impacat cu nimeni, zic apasat in timp ce imi invart mancarea in farfurie iar si iar.

-Pai tu si Harry macar mai sunteti certati, sau sunteti prieteni, sa sti ca nici asta nu m-ar ajuta.

-Nu suntem nimic, ok? Ai ceva sa imi spui sau nu? o intreb, incercand sa termint cat mai rapid conversatia asta cu ea.

-Nu, vroiam doar sa verific, zice ea si zambeste diabolic, facandu-ma pe mine sa imi inclestez dintii. Oricum ar fi, poate ar trebuii sa mergi sa vezi ce face prietenul tau decat sa iti mananci pastele ea. Cum il chemea? Louisa, Luna, Lola, Loa-

-Il cheama Louis iar tu sti asta, o intrerup in timp ce imi las mancarea impace. Ce a patit?

-Nimic, doar ca s-a despartit de una dintre prienele tale, cum o chema? Emma, Ella, Elor-

-Cum? intreb uimit si ma ridic in picioare, mie neveinindu-mi sa cred de ce a zis Rebecca. Despre ce tot vorbesti?

-Ce stiu eu? Du-te si vezi, oricum, nu e ca si cum ti-as da informatii degeaba, spune, ridicand o spranceana perfect pensata inainte sa se indeparteze de langa mine.