Time

Capitolul 22 - Surpriza

Imi inclestez dintii in timp ce trantesc usa. De ce trebuie ele sa fie asa? Nu se pot bucura pentru mine? Dupa ce ca am ajutat-o pe Eleanor? Mai intai ma cert cu Harry si acum ma impac cu el. Acum ma cert cu fetele? De ce nu poate totul sa fie bine macar pentru o singura zi? O zi afurisita zi in care sa pot sa zambesc si eu la sfarsit iar zambetul sa nu imi dispare imediat de ma gandesc la un lucur nasol intamplat azi.

Louis e singurul care ma intelege si nu judeca. Si se bucura pentru mine si ii multumesc pentru asta.

Ma trantesc nervoasa in pat si ma intristez iar. De ce? Intrebarea vietii mele. De ce?

La usa mea se aude un batut si aud vocea lui Eleanor :

-Jen, imi pare rau, hai deschide.

Imi pun o perna pe fata. Nu am de gand sa deschid. Nu vreu sa aud iar despre Harry si cum pacaleste si intra pe sub pielea fetelor. Stiu asta, nu trebuie sa imi repetati.

-Jen, deschide te rog, zice Dianna.

Trebuie sa plec de aici.

Ma ridic in capul oaselor si deschid geamul. Da asa, folosesc geamul pentru a nu stiu cata oara pe post de usa. Nu stiu ce e cu mine.

Ies cu usurinta pe geam si merg spre casa lui Harry. Nu poate nimeni sa imi spuna daca pot sa fiu cu cineva sau nu, nu sunt parintii mei. Ma rog, parintele.

Eu nu am judecat-o pe Eleanor in legatura cu Louis. Eu nu judec oamenii. Daca sunt fericita atunci sunt fericita. Gah.

-Hey, Louis, ii zic in timp ce intru pe usa din fata. Ce faci?

-Bine, zice si isi lasa furculita pe farfurie. Tu?

-Uh, nu vreau sa vorbesc, unde e Harry?

-Ceva rau s-a intamplat? E prin scoala, dar vine in 10 minute.

-Da s-a intamplat, zic si ma asez la masa. Le-am spus fetelor ca eu si Harry suntem impreuna si-

-Voi chiar sunteti? intreaba cu o fata serioasa.

-Oh nu, nu si tu, zic si imi duc mainile la ochi.

-Nu, eu nu am nimic impotriva, doar ca sunt uimit. Harry nu prea-

-Stiu, zic si imi las mainile sa cada usor pe langa mine.

-Continua, zice calm.

-Le-am spus fetelor si in loc sa se bucure mi-au spus ca am inebunit si mi-au reamintit de greselile lui Harry si obiceiul lui stupid sa faca ce le face fetelor.

-Imi pare rau, zice.

-Merci. Deci, azi ai intalnirea cu Eleanor.

-Oh doamne, am asa niste emotii, zice si eu chicotesc.

Chiar atunci Harry intra calm pe usa si zice:

-Yey, ai venit.

Ii zambesc iar el imi da un sarut pe buze.

-Ok, eu am plecat afara, zice Louis si isi apuca geaca de pe spatarul scaunului.

-Pa, ii zic si imi face din mana inainte sa iasa pe usa.

-Deci, cum a mers? ma intreaba Harry cu un zambet adorabil pe fata.

-Rau, zic iar zambetul ii dispare.

Se aseaza pe scaunul din fata mea si isi pune mainile pe picioarele mele.

-Spune, zice si se pregateste.

-Pai le-am spus fetelor si..., zic si ridic din umeri.

-Au o prolema cu asta?

-Intr-un fel, dar le conving eu, zic si ii zambesc. Nu e mare chestie.