Time

Capitolul 89 - Ultimul Foc

Asta e ultimul capitol.

Am spus ca o sa mai fie cel putin inca un capitol in plus, dar am hotarat ca asta sa fie ultimul capitol din Time. Am sa postez in curand un capitol cu multumiri si detalii legate de Time 2.

Muzica: "I Have Been A Fire" de Luke Sital-Singh

Citire placuta. xx

* * *

Era intuneric in camera cand mi-am deschis ochii. Privirea mea lenta s-a indreptat spre ceasul digital de pe noptiera de langa patul meu; 4:52. Am clipit confuza in intuneric, asteptand ca ameteala pe care o aveam sa treaca. Am oftat si mi-am lasat capul sa cada inapoi pe perne. Mi-am inclinat privirea intr-o parte si am privit patul de langa mine―ma asteptam sa o vad pe Mia, adormita, dar in schimb era Eleanor. Avea patura bine trasa deasupra ei, acoperindu-si aproape intregul corp, cateva suvite ondulate de par castaniu imprastiate peste perna ei alba.

Am aruncat patura de deasupra mea si m-am ridicat in fund la marginea patului. Mi-am dat seama ca ma aflam in camera mea cand mi-am vazut valiza goala peste un scaun de langa dulapul meu, dar cum de am ajuns aici? Ce s-a intamplat?  Si de ce naiba se afla Eleanor in patul lui Mia? Si unde e Mia?

Un val de panica m-a lovit cand mi-am reamintit de Harry. Palmele au inceput sa imi transpire cand m-am gandit la discutia pe care am avut-o. Mi-am amintit cum a plecat din camera iar eu am inceput sa umblu prin dulapul lui. M-am uitat panicata prin jur cand mi-am reamintit de arma acoperita de sange uscat pe care am gasit-o intre hainele lui.

M-am ridicat rapid in picioare si am alergat spre usa baii, deschizand lumina grabita. M-am uitat la reflectia mea in oglinda inainte sa deschid apa de la chiuveta larga si sa imi umezesc fata. Pentru o secunda am avut impresia ca era doar un vis, ca in loc sa ma fi dus in camera lui Harry impreuna cu el am mers de fapt in camear mea unde am adormit si am avus un cosmar oribil. Dar nu e niciun vis si cu cat mai multe detalii si momente imi apareau in minte cu atat mai speriata deveneam.

Harry nu ar rani pe nimeni.

Am continuat sa imi spun cuvintele astea in timp ce mi-am umezit fata cu apa rece in continuare. Mi-am ridicat privirea alarmata cand usa de la baie s-a deschis lent. Eleanor s-a uitat la mine cu ochi adormiti si ingrijorati.

-Oh Jen, vocea ei era ragusita. Nu ai idee cat de tare m-ai speriat!

A venit spre mine si mi-a oferit o imbratisare stransa, bratele ei subtiri si slabite in jurul meu. Am ramas nemiscata cateva momente―poate ca suna ridicol, simt ca nu mai pot avea incredere in absolut nimeni―dar in cele din urma i-am oferit inapoi o imbratisare nesigura. 

-Esti bine? si-a presat palma calda de obrajii mei uzi.

-Ce s-a intamplat? am intrebat confuza.

Eleanor mi-a facut semn afara din baie inainte sa imi prinda cu grija mana si sa ma traga inapoi in camera intunecat. A aprins lampa de langa patul ei, o lumina slaba imbratisand delicat incaperea.

-O doamna te-a gasit pe jos in mijlocul holului, Eleanor a murmurat in timp ce s-a asezat la marginea patului meu. A alergat jos dupa ajutor la receptie si cand am auzit-o vorbind speriata cu doamna de la receptie am anuntat-o pe directoare.

Am aprobat grabita din cap, dorind sa vorbeasca mai rapid si sa zica ceva de Harry, sa imi spuna 'oh, apropo, politia a cautat in sfarsit prin toate camerele hotelului si au gasit arma cu care fata a fost lovita in camera lui Harry. Trist, dar adevarat.'

-Te-am gasit acolo unde doamna aia ne-a spus ca te aflai si te-am adus imediat in camera ta. Am crezut ca ai fost lovita sau ca nebunul ala care i-a facut rau lui Dianna si care a omorat biata fata a incercat sa te atace, dar doctorul ala care a verificat-o pe Dianna a spus ca esti OK si doar ai lesinat. Nu stie sigur de ce dar nu am dorit sa te trezim din somn. Deci ce naiba s-a intamplat, Jen? Ne-ai speriat pe toti.