Time

Capitolul 74 - Jocuri video

La dracu, de ce naiba mi-ar disparea mie desenel si de ce naiba este caietul meu cu desene pe biroul lui Eleanor? Chestia asta a fost aici tot timpul in care eu il cautam, chiar daca eu aveam banuiala ca desenele mele erau chiar la el ? Dar de ce am gasit un bilet care evident era de la el atunci cand nu imi gaseam caietul? 

Ok, sunt prea confuza acum. Nu este nicio sansa ca Eleanor sa fi scris mesajul ala pentru ca ea nu stie despre mine si el, ea nu stie de trecututul meu, la fel si Dianna si la fel si Harry si la fel si mama mea, mai toata lumea nu stie despre mine cu adevarat si despre cat ghininon am putut avea inainte sa vin aici.

Dar este posibil ca unul dintre oamenii aceia care au facut un iad din parcarea scolii sa imi fi luat caietul, sa fi lasat biletul ala, sa fi luat desenele necesare si ca sa dea vina pe cineva, a folosit-o tocmai pe Eleanor. Da, asta cred ca este cea mai apropriata teorie de realitate.

Dar nu mai vreau, nu mai vreau toate dramele aste si toate misterele astea afurisite. Ce este in trecut este in trecut si la dracu, ar trebuii sa ramana in trecut. Nu vreau ca fetele sa fie implicat in astea, asa cum nu vreau ca nici Harry sa fie implicat in asta. 

Fara sa ma mai gandesc la alt ceva mi-am tras caietul la piept, strangandu-l cu putere si lasand lacrimile sa imi curga in liniste pe obrajii mei. Merit si eu macar o pauza, este Craciunul in cateva zile iar eu ma simt asa de singura, plus ca toate astea, caietul meu, biletul ala, el care ar trebuii sa stea in spate, Harry si toatea astea sunt asa de obositoare ca nu mai reusesc sa le tot suport. 

Mi-am dus o mana la ochi, incercand sa fac lacrimile sa se opreasca dar tot ce am reusit a fost sa le fac sa curga mai tare. 

Brusc, am auzit cum usa de la camera lui Eleanor s-a deschis mai tare, eu dandu-mi mana de la ochi pentru a il vedea pe Harry imbracat in bluza sa neagra, blugii sai negri si putini din fulgii mici peste umerii si in carliontii sai.

-Hei, ce ai patiti? ma intreaba, el venind usor spre mine.

-Ce cauti aici? il intrbe, incercand sa nu oftez cu putere pentru ca tocmai pe el nu il vroiam aici.

-Am venit sa vad ce faci, spun si ridica usor din umeri, uitandu-se cu tristete la mine.

-Nu am nevoie de ajutorul tau, pleaca, zic si imi afund jumatate de fata dupa caietul meu pe care inca il aveam la piept, asa ca a trebuit sa imi dau usor in jor capul, simtindu-ma ca un copil mic de 5 ani dar nu imi pasa, vreau sa fiu singura.

-Iubito, pari obosita, hai sa te culci, zice Harry, fara sa imi bege in seama cuvintele dure.

-Ce? Nu imi este somn, spun, dar era adevarat, chiar eram obosita, din toate punctele de vedere.

Harry mi-a prins o incheietura si a tras caietul meu din mana mea, caiet pe care il pune inapoi pe masa din camera lui Eleanor.

-Harry, nu imi este somn, gem in timp ce eu incerc sa imi opresc lacrimile, simtindu-ma asa de stupid.

-Ai plange si daca ti-as sufla in fata, spune Harry, aratandu-mi ca imi este "somn".

-Ba nu, zic in timp ce Harry deschide usa de la camera mea, el practic fortandu-ma intr-un mod bland sa intru acolo. Harry, daca mi-ar fi somnn m-as fi culcat.

-Cum spui tu, zice, el impingandu-ma usor la marginea patului.

Harry mi-a dat jos ghetele mele negre cu toc si si-a plasat mainile peste umerii mei, impingandu-ma usor in jos iar eu ajungand cu capul pe perna alba din patul meu. Harry a tras patura peste mine iar eu am last balta incercarea mea de a nu mai adormi, realizand ca poate imi era usor somn.