Time

Capitolul 71 - Jen?

-Serios acum, tu si Harry sunteti ok? ma intreaba Eleanor in timp ce eu, ea si Dianna mergeam spre cantina pentru pranz.

-Mhm, spun in timp ce dau usor din cap, stind ca mint.

Nu, nu eram tocmai ok. Am vorbit cu el acum cateva ore despre cum ar trebuii sa luam o pauza pe bune, despre cum nu este bine sa ti prea tare la cineva si despre cum ar trebuii sa "trecem peste" toate astea. E prea greu sa treci peste ceva, mai ales ceva la care am pus inima asa de tare cum ar fi Harry. Prin cate am trecut trebuie sa intervina toate astea acum.

-Cum mai merge intre tine si Louis? schimba Dianna subiectul, fericita ca o face.

M-am saturat sa tot aud despre cum sunt eu si Harry si despre cum o ducem. Evident, probabil ca jumatate din fetele din scoala se bucura ca eu si Harry am terminat-o dar nu imi pasa. Il pot avea, poate ca il fac pe el sa isi schimbe parerea si sa isi revina. Da, Harry are nevoie de o persoana momentan care sa nu il faca sa mearga sa se drogheze toata ziua. Poate chiar pe Rebecca care ar suna ca si iubita perfecta pentru el. 

Eu, Dianna si Eleanor ne-am asezat la masa din cantina, feritica ca pot manca ceva si eu. Pofta mea de mancare a revenit inapoi dupa ce am mancat acei cartofi prajiti si pui cu Harry la masa. Ma intreb ce crede Maisie despre Harry? Oricum, Harry nu a fost prea prietenos cu Maisie dar nu il invinovatesc, lui putin ii pasa de ceilalti, ii pasa de mine.

M-am bucurat ca am luat acea masa cu Harry din trei motive bune. Primul ar fi ca eu si el am avut cat de cat un timp destul de bun si ca l-am putut vedea zambind; al doilea motiv ar fi ca Maisie a apucat sa vada persoana pe care o iubesc cel mai tare, eu find cea care i-a povestit lui Maisie cateva ore despre Harry; iar al treilea este ca am putut sa ascult acel mesaj vocal, banuielile mele find confirmate. 

Mi-am dus furculita cu mancare la gura, deschizandu-mi gura dar am ramas blocata imediat ce am simtit ca nu vroiam si ca nu aveam nevoie sa mananc. Oh, nu iar. Nu pot sa nu am pofta de mancare iar. Trebuie sa mananc ceva si nu este sanatos sa nu o fac. Cum am mai spus, nu este ok sa il iubesc prea tare pe Harry ca asta se poate intamplat, sa patesc ceva din motivul ca nu mananc din cauza mici depresii pe care o am.

Am oftat dupa mai multe incercari de a manca si am lasat furculita in mancare, lasandu-ma pagubasa. Am sa mananc la cina, promit.

-Imi dai mie alea? intreaba Eleanor, aratand spre pastele mele cu sos, neatinse de mine, avand in vedere ca nu am nicio intentie sa le mestec.

-Sigur, zi si ii imping farfuiria cu mancare, eu asezandu-mi coatele pe masa si prinznadu-mi capul in maini. Ce ma fac?

-Hei, noi suntem aici daca vrei sa vorbesti, imi spune Dianna care imi zambeste cald.

-Stiu, stiu, spun sincer. Multumesc.

Stiu ca ele sunt aici pentru mine si ma bucura sa am asa doua bune prietene doar ca nu ar putea intelege ce simt nici daca le-as desena. E ceva ce doare si nici eu nu stiu sa imi explic mie insumi. Poate doar Harry ma poate intelege si as merge la el dar e prea ciudat sa vorbesc cu Harry despre cum m-am despartit de Harry si de cum ma inseala Harry. Mult prea ciudat.

-Vezi ca a venit, sti tu cine, in cantina, sopteste Eleanor spre mine, eu incercand sa nu imi fac inima sa bata prea tare.

M-am rotit usor pentru a il vedea pe Harry si prietenii sai, alaturi de Louis, cum vin in cantina si se aseaza la o masa. Harry arata la fel de distrus, doar ca ochii sai erau mai putin rosii. S-a asezat la masa de la cateva mese departare de a noastre, fara sa se uita in directia mea. Bine, sper sa nu se uite pentur ca e putin ciudat sa dai ochii cu fostul tau iubit.

-Vrei sa plecam? Sunt destul de sigura ca Eleanor poate trai si fara acele paste, spune Dianna, facandu-ma pe mine sa zmbesc usor si pe Eleanor sa se incrunte in gluma la ea.