Time

Capitolul 1: Intre Stanci

–Domnisoara Hathaway?

Am ridicat o mana in aer ca sa blochez razele puternice ale soarelui si am deschis un ochi ca sa ma uit la femeia din fata mea.

–Telefonul dumneavoastra a sunat, m-a anuntat ea, intinzandu-mi telefonul.

–Oh, multumesc, am spus cu un zambet politicos.

–Nu aveti pentru ce. Mai doriti altceva?

Cu ochii stransi de la lumina soarelui si o mana deasupra telefonului, m-am uitat la ecranul intunecat. Era un apel pierdut de la mama, si imediat ce am vazut asta m-am abtinut sa nu oftez zgomotos.

–Domnisoara Hathaway? femeia a incercat sa-mi atraga atentia.

–Hm? Poftim?

–Am intrebat daca mai doriti ceva.

–Uh... da, mai vreau niste crema solara, am raspuns dupa un moment de gandire. Azi soarele parca e de doua ori mai puternic decat era ieri.

–Sigur, nici o problema. Revin imediat.

Cu o mica inclinare politicoasa, femeia s-a retras, lasandu-ma singura. M-am ridicat in sezut la marginea sezlonului, talpile mele goale presandu-se de pamantul incins. Cu o mana in continuare protejand ecranul telefonului de razele soarelui, m-am dus in lista mea de contacte si am sunat-o pe mama.

Asteptand sa raspunda, am intins o mana spre masuta de langa sezlongul meu si mi-am luat ochelarii de soare in mana. Pana mi i-am pus mama deja a raspuns.

–Hey, am spus in telefon.

–Buna, scumpo, vocea ei vie si calduroasa s-a facut auzita. Ce mai faci? Esti bine?

–Cine nu ar fi bine in Miami? am intrebat, tonul meu la fel de serios pe cat de glumet. Da, totul e bine. Sunt la piscina. De ce ai sunat?

–Avem un avion de prins in 5 ore, ar trebui sa fi la hotel ca sa-ti pregatesti bagajele. O sa zburam 8 ore iar in doua zile e prima ta zi de scoala. Vreau sa ajungem acasa devreme si sa nu pierdem avionul.

Mi-am dat ochii peste cap cand am fost reamintita de scoala. Felul in care mama tot vorbeste―si cum mereu a facut-o cu celelalte scoli din trecut―despre noua scoala la care am sa ma duc ma scoate din sarite. Anul trecut am fost la o scoala privata din Franta pentru fete si a fost o experienta oribila de care mi-as dori sa uit odata. Celelalt an am fost la o scoala din Elvetia, unde nu am mai intalnit oameni atat de reci ca cei de acolo. Iar acum urmeaza ca anul asta sa ma duc la o scoala in Londra. As prefera sa port uniforma oribila a scolii din franta si sa-mi bat capul cu elvetienii aia reci la suflet decat sa ma duc in ploioasa Londra. Nu ma puteam gandi la un loc mai plictisitor in care sa ma duc, si stiind prin ce am trecut in ultimii doi ani scoala asta nu o sa fie diferita de celelalte.

Reamintindu-mi ca eram la telefon cu mama m-am tras afara din gandurile mele si mi-am trecut o mana prin par, simtind in palma mea cat de incalzit era de la soare.

–Nu-mi reaminti, am raspuns in cele din urma.

–Oh hai, scumpo, nu fii asa, gandeste putin mai pozitiv, s-a rugat ea de mine, vocea ei pe jumatate atenta, de parca facea altceva in timp ce vorbea cu mine la telefon. Stiu ca anul trecut nu a decurs prea placut pentru tine, dar iti promit ca la scoala asta nu ai sa porti uniforma. M-am asigurat de asta. Am vorbit la telefon cu directoarea acum o saptamana si nu as putea fii mai incantata. E o scoala mare, cu cei mai buni profesori, un camion cu camere spatioase si– crede-ma, s-a intrerupt ea, o sa iubesti scoala asta.

–Da, am sa iubesc sa fiu fata cea noua asa cum am fost in ultimii 4 ani.

–Jennifer, e ultimul tau an, in cel mai rau caz asta o sa fie ultima data cand mai trebuie sa fii fata cea noua, a spus ea si a accentuat acele cuvinte, de parca ar fi pus niste ghilimele invizibile la ele. Dupa urmeaza facultatea si acolo o sa fie numai alegerea ta. Vreau doar ce-i mai bine pentru tine, scumpo. Stii asta.