Time

Capitolul 77 - O mica problema

Fara sa ma pot abitine, mi-am inclestat pumnii si am incercat sa ascund asta cat de tare am putut. Ochii mei erau peste ochii albastrii ai lui Rebecca care probabil era si mai suparata si nervoasa decat mine. Dar eu sunt aia care ar trebuii sa fie mai nervoasa. Ea si-a tras-o cu Harry inainte ca eu sa apar in peisaj si Dumnezeu stie, poate ca au facut-o si in timp ce eu eram deja in peisaj. Da, bine, ma ajuta ea cu toata sarada asta legata de inselatul lui Harry, dar asta nu inseamna ca nu imi vine sa ii dau cu meniul in cap.

De ce, dintre toate persoanele de pe planeta, tocmai ea trebuia sa apara aici? Si de ce tatal ei? Tocmai el? Sunt mii si mii de barbati afara care s-ar potrivit cu mama mea, de ce tocmai tatal lui Rebecca? Si oricat de 'cool' ar fi Matt, eu tot nu aceept asa ceva.

-Jennifer, esti ok? vocea mamei mele din spatele meu de la masa, m-a facut sa imi revins si sa imi mut privirea de la Rebecca la ea.

-Da, spun si dau din cap.

-Bun, asezati-va fetelor la masa, tatal lui Rebecca, Matt, ne spune prietenos.

Am mers cu pasi apasati inapoi spre locul meu de parca as fi cun copil de 11 ani care a fost pedepsit. Mi-am muscat obrazul prin interior pentru a ma obliga sa ma calmez. E cina mamei mele, o intalnire chiar, cu un tip dragut, nu am de gand sa stric asta. Oricum, nu cred ca o sa devina ceva foarte serios intre mama si Matt... ma rog, asta sper. 

M-am uitat in continuare la fiica lui Matt, persoana pe care o urasc asa de tare in momentul asta, cum se aseaza pe cealata parte a mesei, in fata mea. Ochii ei de gheata au devenit si mai inghetati si as da orice sa stiu ce gandeste acum, probabil la ce ma gandesc si eu in legatura cu parintii nostri.

-Ok, deci, ce vreti sa comandam? incepe mama mea politicoasa dupa ce a salutat-o prieteneste si politicos pe Rebecca.

Am comandat rapid mancarea dar nici nu m-am obosit cu adevarat sa incerc sa imi gasesc ceva apetisant in meniu, pentru ca la tot ce ma puteam gandi acum era cat de putin noroc pot sa am eu. Un chelner cu parul negru si aproape complet tuns de pe fata lui, cu ochi albstri si in jur de 20 de ani, ne-a luat comanda, dar nu inainte sa ii arunce o privire lui Rebecca care nu l-a bagat in seama, avand in vedere ca era prea ocupata sa imi ocupe moartea.

-Oh da, Jennifer, mama mea spune spre mine, am uitat sa iti spun ca Rebecca merge la scoala ta, dar probabil stiai asta deja.

-Da, am vazut-o din cand in cand, spun dar fara sa ma uit in directia lui Rebecca.

-Asa e, imi amintesc, parca, ca am vazut-o pe la ora de anatomie, spune fiica lui Matt si a dat din cap, zambind stralucitor.

Mi-am dus o mana la ceafa pe timp ce mama si Matt radeau despre nu stiu ce stupizenie de care putin imi pasa acum. Cina asta nu e deloc cum ma asteptam. Toate incep bine, asta pana cand apare Rebecca in peisaj, asa cum face mereu. Nu numai ca nu sta deaprte de Harry si flirteaza mereu cu el, acum se baga si in viata mea de din afara scolii, lucru care ma enerveaza la culme.

Fara sa mai vreau sa fierb cu nervii in mine, ma ridic in picioare si iau si telefonul cu mine in mana mea dreapta, intorcandu-mi atentia spre mama mea care s-a oprit din a mai vorbi la Matt pentru a se uita la mine.

-Eu am sa merg pana la baie pana cand vine mancarea, spun politicos si fara sa astept sa mai zica ceva mama mea, pornesc spre baia din restaurantul luxos si mare. 

Am trecut de chelnerii si chelneritele care mergeau grabiti prin restaurantul care parea tot mai plin. Am ajuns cu greu la baie si am fost fericita sa vad ca baia mare se afla doar o femeie de varsta mijlocie care a iesit si ea si m-a lasat singura.

Fara sa mai stau pe ganduri, apelez la numarul lui Harry si duc telefonul la ureche.

-Da? vocea frumoasa a lui Harry se aude la capatului firului si vocea lui, nu stiu de ce, ma relaxa cat de cat.