Time

Capitolul 50 - Ba este foarte adevarat...

In jurul meu era asa de mult intuneric ca m-am speriat instantaneu. Totul era negru in jurul meu si nu vedeam nimic si nici nu simteam nimic. Poate doar frica pe care o am.

-Harry? strig si devin din ce in ce mai speriata.

Harry nu vine asa ca il strig iar. De ce nu vine?

-Harry! strig iar si ma intorc in intunericul prea mare.

-Si eu te iubesc iubito, aud o voce fericita din spatele meu.

Ma intorc imediat si il vad pe Harry cu spatele la mine. Ma incrunt usor si fac un pas in fata.

-Harry, zic si ma aprorpii mai tare.

-Nu, ti-am spus ca te iubesc eu mai mult, zice Harry, aplecat peste cineva cu privirea.

-Harry! il strig mai tare.

Nu ma auzea si nici nu se intorcea spre mine. Ma aprorpii si mai tare si ma duc langa el.

-Harry? il intreb dar privirea mi-a cazut pe ea.

Harry o tinea in brate pe Rebecca. Rebecca , imbracata intr-o rochia alba si frumoasa, imaculata si larga. Parul ei blond si frumos era dat pe spate care se potrivea perfect cu ochii ei care straluceau. Mainile ei erau pe umerii lui Harry si privirea imi cade pe bratul ei drept. Avea bratara mea. Cea pe care o am eu cu diamante. Ma uit imediat si brusc la mana mea dreapta si incheietura mea era singura si fara o bratara.

-Harry! zic speriata spre el.

O tinea pe Rebecca in brate iar mainile lui mari erau pe spatele ei, nasurile lor atingandu-se si dandu-si saruturi mici si jucause. Amandoi zambeau si se uitau in ochii unu altuia, fericiti.

-Harry, zic si intind mana spre el dar trece de parca ei ar fi din aer. Harry, uite-te la mine. De ce esti cu Rebecca?

Ma simteam speriata si panicata. Harry nu se uita la mine si ii zambea Rebeccai. Nici ea nu ma baga in seama si privea fericita in ochii lui pe care eu ar trebuii sa ii privesc.

-Harry! Mi-ai promit ca nu e nimic intre tine si celelalte fete. Harry! Uite-te la mine!

Nu ma auzea si eu tot ii tipam si incercam sa il faca sa se uite la mine.

-Cat de tare ma iubesti? o intreaba Harry pe Rebecca cu un zambet jucaus.

-Cat o scobitoare, zice ea si zambeste cu zambetul pana la urechi.

-Cat o scobitoare? intreaba Harry si incearca sa imite o fata trista.

-Cat o scobitoare care nu incape in intregul univers, zice iar el chicoteste.

-Si eu te iubesc, zice si ii saruta buzele.

-Nu! zic cand cuvintele Rebeccai imi pareau cunoscute. Harry eu te iubesc, nu ea.

Harry tot nu ma baga in sama si tot ce facea era sa o faca pe Rebecca sa rada. O lacrima mi-a curs cand am dat cu mana prin el, incercand sa il fac sa se uite la mine dar nu se intampla nimic. De parca eu nu as fi acolo.

-Iubito, zice o voce cunoscuta din spatele meu.

Fiori m-au cuprins peste tot iar eu m-am intors cu spatele imediat. Era el . Ce face el aici? Parul lui blond inchis era cret, asa cum mi-l amintesc din momentele urate pe care le-am avut cu el. Avea aceiasi masa musculara mare si zambetul lui care imi dadea fiori acum, dar care facea fluturi in stomacul meu candva, ia aparut pe fata.