Time

Capitolul 67 - Targ cu Diavolul

M-am uitat la Rebecca, mult prea confuza. De ce ar plange ea si de ce naiba asculta ce eu si Harry vorbeam? Dar sa o vad pe Rebecca cu lacrimi in ochi ma sperie asa de tare. E ciudat sa o vezi asa de.. slaba. Ea mereu e cu capul ridicat si firea de gheata, adica da, si acum are firea de gheata dar plange, lacrimi adevarate. 

Am impins-o cativa pasi in spate, dorind asa de tare ca Harry sa nu vina spre noi. Sper ca nu a zarit-o pe Rebecca si sper sa nu vina dupa mine sa incerce sa ma convinge cum nu ma inselat, lucru pe care la facut, ma inselat.

-Ce faci aici? ii soptesc nervoasa lui Rebecca in timp ce imi sterg si eu lacrimile cat de cat uscate de la ochi.

Am asteptat sa aud pasii lui Harry venind spre noi dar am respirat usurata cand am auzit pasii sai ca se indeparteaza de noi si pleca in directia opusa, el fara sa vina dupa mine si fara sa o zareasca pe Rebecca. Poate ca este mai bine asa, sa fiu eu cu el despartiti pentru un timp. Ne-ar prinde bine la amandoi o pauza. Am fost prea mult impreuna si trebuie sa mai respiram si noi impreuna cu alte persoane, nu numai noi doi impreuna. Stiu ca il iubesc si am sa o fac toata viata mea, de asta ii port inca bratara, dar o mica pauza nu strica si ar fi foarte bine venita.

-Rebecca, zic, tonul meu revenind la normal acum ca stiu ca Harry nu se mai afla pe acelas hol cu mine si cu ea.

M-am dat usor pe spate si m-am uitat dupa colt si asa cum si credeam, Harry nu se afla aici. Mi-ar fi placut intr-un fel sa fi venit dupa mine, semn ca ii pasa, dar e mai bine asa.

-De ce naiba ma spionezi si de ce naiba plangi? o intreb nervoasa, incercand sa nu tip pentru ca imi reamintesc ca orele au inceput.

Rebecca si-a scuturat capul si si-a sters lacrimile, ea parca fara sa fi observat ca plangea. 

-Nu.., nimic, zice ea in timp ce imi tot evita privirea.

M-am incruntat la ea, confuza. Ce motiv ar avea ea sa planga? Doar eu sunt cea care a vorbit cu iubitul ei despre cum ma inselat si despre despatirea mea si sa nu mai zic ca ma vrea el inapoi. Doare, toate astea, si ar trebuii sa plang acum dar intr-un fel ciudat sunt cam socata pe lacrimile lui Rebecca. Nu imi amintesc sa o fi vazut plangand de cand o cunosc eu.

-Ok, nu inteleg nimic, unu, de ce erai aici si doi, de ce plangi? spun si ridic un deget in aer.

Nu imi pasa cu adevarat de ce plange, sunt doar curioasa, nu e ca si cum as vrea sa ii ofer umarul meu pe care sa planga. Am spus eu, sau Harry, ceva ce ar fi putut sa o faca sa planga si nu stiu eu? Oricum, eu si Harry am vorbit lucruri pe care le stie deja, cum ne iubim si cum de ma inselat, de ce ar putea plange ea?

-Uite ce e, daca avrea sa plang am sa plang, ok? ma intreaba dur in timp ce isi scutura capul.

-Bine atunci dar raspunde-mi ce faci aici si de cat timp ascultai.

-Eram aici pentru ca am vrut sa merg la ora de stiinte si am dat peste voi doi, porumbei afurisiti, spune si isi siterge complet lacrimile, ea revenind cat de cat la figura ei.

-Dar care este problema ta? De ce dracu plangi? intreb nervoasa.

Ma enerva ca a plans si ca are ochii inca umezi. De ce ar avea ea motiv sa planga nu mai inteleg.

-Cum am mai spus, pot plange daca vreau, spune cu dintii inclestati.

-Bine atunci, plangi cat vrei, spun si trec pe langa ea. 

-Te-ai gandit? intreaba, eu oprindu-ma si find la 2 pasi departare de ea.

-Ce? Nu am avut timp, spun, dandu-mi seama daca vrea sa ma ajute la ideea cu cine ma inselat Harry.