Time

Capitolul 76 - The Delaunay

Mi-am sters lacrimile uscate de la ochi si m-am ridicat in picioare. Harry e asa de dulce si nu pot sa cred ca el chiar ar putea sa imi fi facut mie asemnea cadou. Nu e usor sa desenezi asa de perfect niste amintiri pe foaie si sa le pui pe toate intr-un caiet si dupa sa mi le ofere mie. 

Am zambit usor in timp ce m-am uitat la caietul negru din mana mea. Si eu care credeam ca astazi doar ma evita dar el doar imi pregatea un cadou de Craciun. Oh nu, dar eu nu i-am cumparat sau pregatit lui nimic. Nu am fost niciodata buna la cadouri, mai ales sa oferi un cadou pentru un iubit sau fost iubit asa cum e Harry pentru mine.

Dar poate ca ar trebuii sa merg si sa ii multumesc, nu orice persoana primeste asemean cadou in fiecare zi. Dar tot nu imi vine sa cred ca Harry chiar a facut asta, e prea frumos si prea perfect. E un cadou perfect pe care nu il merit, nu dupa prin cate am trecut si am facut impreuna si cate am facut eu. Poate sau poate ca nu m-a inselat Harry, dar acum chiar nu mai are legatura cu relatia noastra si ar trebuii doar sa merg si sa ii multumesc.

M-am ridicat in picioare de pe jos, lasand caietul cu grija pe locul unde eu stateam pe canapea inainte sa zaresc cadoul de la Harry. M-am aplecat si dupa trandafirul rosu pe care il asez si pe el usor langa caiet, pornind imediat spre usa casei mele. Am iesit pe usa in timp ce mi-am tras paltonul meu negru pe mine, incercand sa ma feresc de fulgii de zapada grosi si pufisi care cadeau usor in jos. 

Am inchis usa casei mele si am ramas pe loc, uitandu-ma la privelistea frumoasa de Craciun. Serile de Craciun sunt cele mai frumoase si le ador. Am scos pe gura aburi care au disparut imedait ce au iesit dintre buzele mele. Mi-am ridicat privirea spre cerul intunecat de unde fulgii de zapda cadeau parca din norii pe care nu puteam sa ii vad foarte bine.

Am inceput sa merg usor printre putintii elevi care se afla si ei afara si merg peste aceiasi alee larga pe care si eu merg, ajungand la casa lui Harry. Luminile erau aprinse in casa lui Harry asa ca am batut usor la usa casei sale.

Poate ca nu e chir asa de rau, Craciunul de anul asta, si m-am bucurat mai tare ca niciodata sa fi primit si eu un cadou la care cineva chiar a muncit pentru mine, mai ales daca este de la o persoana care conteaza asa de mult asa cum Harry este. 

Usa din fata mea s-a deschis, in prag find acum Harry care era imbracat in hainele sale in care este imbracat mereu. Blugi negri, stramti, si bluza sa neagra cu maneci scurte.

-Oh hey, zice el cand ma vede, fata sa luminandu-se imediat. Sa inteleg ca mi-ai vazut cadoul daca esti deja aici.

-Da, spun si dau usor din cap, eu simtindu-ma mai emotionata decat ma aseptam. Uite ce e Harry, chiar nu ar fi trebuie sa imi fi dat un cadou, chiar nu merit printre cate am trecut dar iti multumesc asa de mult, e chair.. minunat.

-Ma bucur ca ti-a placut, spun Harry si zambeste fericit si mandru de cadoul sau pentru mine.

-Dar eu nu ti-am luat nimic.. nu am crezut ca o sa ne facem cadouri, spun sincer si imi incretesc usor nasul.

-Perfect, atunci poti sa imi dat alt ceva, zice si acum doar ranjeste.

-Ce? 

-Un sarut, doar unul, promit, spune si ridic un deget in aer.

-Ce? Nu, nu iti dau niciun sarut, spun rapid, fara sa vreau sa il sarut pentru ca orice cadou mi-ar oferi el, noi doi tot despartiti suntem.

-Oh te rog, e doar un sarut, nu e ca si cum am fugi impreuna la apus pe un cal alb doar din cauza unui sarut, zice si isi lipeste mainile ca intr-o rugaciune.

Am ofatat cu putere si m-am intins usor in fata. Harry si-a pus rapid o mana peste ceafa mea si ma tras intr-un sarut si la naiba, e un sarut placut, un sarut cum doua persoane despartite nu prea ar trebuii sa il aiba.