Time

Capitolul 18 - Este la fel. La fel ca el.

Imi trosnesc oasele cand ma intind in pat. Somnul asta a fostul unul bun. Ma intind dupa telefonul si ceasul arata ora 7 dimineata. Am dormit ceva.

Amintirile imi revin in minte iar eu imi inchid ochii. Durea numai gandindu-ma la el.

Ma intind la loc si imi i-au si telefonul cu mine. Harry nu mi-a trimis nici un mesaj si nici nu ma sunat. Ii multumesc ca ma lasat impace dar mi-ar fi placut sa ma fi sunat. Sa stiu ca macar ii pare rau si ca vrea sa isi ceara scuze. Nu stiu, este una dintre lucrurile alea pe care fetele nu le admit dar si le doresc. Vrau sa ma lasi impace dar vreau sa vad ca macar incerci sa lupti pentru mine.

Of, trebuie sa imi reamintesc ca el este totusi Harry si ca nu e cel mai bun cu fetele. Nu prea mai sunt baieti asa buni ca Louis, vorbind niste lucruri mai dulci ca mierea despre Eleanor, sau ca Liam facandu-si grij despre o fata. Ca Zayn, genul care vrea sa ii spuna iubitei sale ca e frumoasa in fiecare zi si Niall sa o hraneasca pe iubita s-a in timp ce se uita la un film siropos, din ala stupid pentru indragostiti, si sa stea pe canapea.

Chestii din astea dar cand ma gandesc la asemenea lucruri fix la Harry nu mi se duce mintea. El nu e genul de tip care sa alerge dupa fata si sa ii spuna ca o iubeste la sfarsitul filmului. Nu, el e cu totul alt ceva. Nu stiu daca face asta intentionat sau nu dar nu e bine pentru el.

Dar trebuie sa recunosc ca are momente, mici si seci cand este bun. Cum ar fi atunci cand mi-a facut avionul sau imi dadea fiecare bezea pe care o gasea in inghetata, doar pentru ca stia ca imi place mie. Sau atunci cand ma luat in spate si am inchis impreuna becul. Am inchis impreuna becul. Asta suna asa de stupid dar totusi asa de dragut.

Si momentele in care ma saruta, felul in care imi sopteste si ma atinge, toate astea ma fac sa ma simt de parca as fi a lui, de parca nu as fi o problema pentru el si de parca este ceva intre noi. Dar realitatea e cruda cand sti adevarul.

Cobor din pat cu greu si oftez la fiecare miscare pe care o fac. Merg spre dus si intru la fel de greu cum m-am dat jos din pat. Pornesc apa fierbinte iar caldura care se creaza in cabina mare de dus ma duce cu gandul la Harry.

Ma doare, nu, nu e o durere. Daca mar durea m-as zvarcolii pe jos si as fi la spital. Nu e o dure ca atunci cand cineva iti trage o palma sau cand te julesti in picior pentru ca tocmai ai cazut de pe bicicleta. Se numeste ca durerea dar nu e la fel ca ea. Toata 'durerea' asta, ghemul de 'durere' pe care il simt cand ma gandesc la buzele lui Harry sarutand-am se afla in piept. Nu la inima. Pur si simplu in piept, in mijloc. Vreu sa ii simt bratele puternice in jurul meu si cand imi duc mana in talia mea nu se afla nici un brat.

-Uh, zic zi ies din dus dupa ce m-am spalat si clatit bine.

Pot sta si fara Harry. Daca nu ma gandesc la el este bine si ok. Bine si ok. De ce naiba viata mea suna dintr-o data ca o telenovela din aia de doi bani? Urasc telenovelele de genul acela. Nu vreau sa viata mea sa devina una.

Ma imbrac cu niste haine simple si cat mai comode, punand putin machiaj pe mine. Maine e vineri si mergem in club cu baietii si ma gandesc de pe acum la o scuza sa nu merg. Nu vreau sa stau intr-un club, in acelas club cu Harry. Dar la naiba, clubul mi-ar prinde bine acum. Sa dansez cu necunoscuti si sa beau ar fi perfect. Si poate ii arat si lui Harry ca nu imi pasa de el asa cum face el cu mine. Da, clubul asta ar putea sa fie chiar bun pentru mine.

Dar la fel am spus si despre dezvoltarea aia personala, ora aia de psihologie idioata care ma adus in punctul asta. O sa imi faca bine, mi-am zis. O sa fiu departe de Harry, mi-am zis. Pf, da sigur, am ajuns in cu el in clasa si cu el in camera ingrijitorului dupa ora vorbind despre... ce naiba vorbeam.

-Buna dimineata, ii spun lui Elanor in timp ce ies pe usa camerei mele si incerc sa imit un zambet.

-Hey, ce faci?