Time

Capitolul 47 - Cioburi

Mi-am intors si eu capul spre usa si paharul meu a ajuns imedit pe jos, spargandu-se in sute de bucatele.

Intregul meu corp a inghetat, lasandu-ma fara aer si puterea de a clipi macar. Spartul paharului s-a auzit cu un ecou in mintea mea. Asta era imposibil. Era aici. Dar nu e la fel. Ochii mei erau complet deschisi si tot inghetam in sec dar parca ar fingura miscare pe care o mai pot face.

-Iubito, Jennifer, am auzit vocea lui Harry dar se auzea infundata.

Intreaga mea pirivire si ochii mei erau cu ochii pe persoana din fata mea, care se uita la mine cu aceiasi figura. Ochii lui caprui erau exact ca ai mei, parul negru candva era usor gri acum. Am inceput sa scutur capul, inercand sa mi-l reamintesc si era el, complet schimbat, era el.

-Jennfier? zice el.

Auzul vocii lui mi-a confirmat ca era real si nu aveam viziuni.

-Poftim? intreaba Harry confuz pe barbatul care obisnuia sa imi fie ... tata.

Persoana din fata mea era exact ca el, ca barbatul care ma parasit fara mila, a parasit-o pe mama fara ce-a mai mica mila, a plecat si acum e aici. E complet schimbat, nu e cum mi-l amintesc eu.

-Jennfier, zice barbatul din prag spre mine si facand un pas in fata.

Eu imediat am facaut un pas in spate, prinzandu-ma de Harry care mi-a observat, frica, socul si blochajul si ma prins si el.

-Iubito, esti bine? ma intreaba Harry.

Ochii barbatului s-au facut mari cand a auzit cum Harry mi-a spus. Parea uimit si la fel de socat ca si mine.

-Harry, spun dar cu o voce asa de inceata ca ma indoiesc ca ma auzit cineva.

-Da iubita mea, sunt aici, esti bine? ma intreaba si ma intoarce cu fata la el.

Corpul meu era spre Harry dar privirea spre omul ala.

-Jennifer? repeta el iar de parca as fi un miraj sau ceva.

Din ochi mi-a curs o lacrima pe care nici nu am incercat sa o tin pentru ca habar nu aveam ce era cu intregul meu corp acum, doar la el sa ma uit, nu stiu de ce.

-Tu o cunosti? intreaba Harry spre barbatul din usa peste umarul meu.

Mama lui Harry probabil ca era la fel de confuza ca si Harry si mine. Eu dintre toti eram cea mai confuza pentru ca era fals. Era totul un vis, ba nu, un cosmar cum nu am mai avut pana acum.

-Jennifer, zice Harry si imi intoarce fata spre a lui. Esti bine?

Am dat din cap in semn negativ de parca as fi o papusa robotica.

-Ce dracu se intampla? intreaba el nervos.

-Nu am nici o idee, spune Anne spre Harry cu o confuzie asternuta pe fata.

-Jennfier, zice barbatul din usa si face un pas spre mine iar.

M-am dat in spate iar, incercand sa ma indepartez iar si m-am pus in spatele lui Harry de parca as fi un copil mic.

-Iubtio, zice Harry bland si se intaorce spre mine, tinandu-ma la pieptul lui. Spune-mi ce s-a intamplat.

-Harry, zice barbatul spre Harry.

-Ce vrei? intreaba Harry cu o voce dura in glas.

-Las-o pentru un moment, zice barbatul.

L-am strans si mai tare pe Harry el observand zice:

-Nici numa gandesc, nu pana nu imi spune-ti ce dracu se intampla.

-Vreau sa vorbesc cu ea mai intai, zice barbatul pe care il credeam candva tata.