Time

Capitolul 33 - Nici gand!

Zayn se aseaza pe scaun cu greu, aparent nici mana lui stanga nu era prea bine. Ma asez pe scaunul din fata lui si comand doua ciocolate calde.

-Imi pare asa de rau, ii zic cand un domn ne aduce ciocolata calda.

-Nu e vina ta, imi zice si incearca sa zambeasca.

-Ba da.

-Este vina lui Harry. El nu se poate stapani, zice iar in ochii lui apare o usuoara urma de nervi.

Imi aplec privirea spre paharul meu fierbinte. Era vina mea. 

-Si mai este si vina mea, zice.

-Pardon? il intreb.

-Eu sunt cel care te-a-, zice dar se oprteste, fara sa zica mai departe.

-Nu, nu este vina ta, puteam foarte bina sa ma ridic si sa plec, ii zic sincer si usor jenata.

 Nu crededeam ca voi ajunge in ziua in care am sa vorbesc cu Zayn despre sarutul dintre noi doi. E ciudat si sentimentul de vinovatie apare dar pe jumatate. Harry a gresit ca la batut, nu poate sa bata oamenii care se aproprie in jurul meu. Are o problema si ar face bine sa si-o repare.

-Cred ca suntem toti vinovati, zice.

Dau din cap in semn afirmativ. Eram toti vinova-ti si nu pot sa dau timpul inapoi.

-Imi pare rau pentru aia, zice.

Imi dau sema ca se refera la sarut si ma incordez.

-E ok, ii zic. Si mie.

-E ok, zice iar eu zambesc usor cu fata spre cana mea.

Am terminat de baut intreaga cana de ciocolata calda si la fel a facut si Zayn. Am vorbit iar despre cat de rau imi pare iar el e bun si imi spune ca nu e vina mea. Stiu ca e vina mea si trebuie sa o spun. Lasam deoparte treaba cu Harry si vorbim lucruri normale. L-am intrebat daca s-a dus la infirmiera scolii, care a venit cu noi in excursie, dar a refuzat. Daca vedea directoarea ar fi intrat amandoi in probleme, de asta statea asa de ascuns in camera. Sentimenul de vinovatie imi apare iar si incep sa ma enervez pe Harry. Inteleg ca poate este nervos dar Zayn arata teribil. Nu imi place sa vad persoane cu vanatai si zgarieturi provocate de Harry.

Dupa ce am baut o cafea usoara cu topingul de caramel am plecat de la masa. Zayn a zis ca mai vrea sa ramana asa ca l-am lasat. Mi-am cerut scuze inca de doua ori iar el mi-a spus ca nu e vina mea iar. 

Pornesc spre usile liftului si intru in el, apasand pe butonul care ma duce la etajul meu. Nu am apucat sa imi mai pun gandurile pe foaie asa ca am sa fac asta acum, dar am sa raman in camera de data asta.

Usile liftului se deschid la etajul unu si Ty intra inauntru, evitandu-mi privirea, uitandu-se in jos. Era suprins cand a intrat si nu a zis nimic. Cand liftul s-a pus iar in miscare iar el a apasat pe butonul care duce la etajul 5 iar eu ii zic:

-Hey.

Imi zambeste din profil si se uita pe peretele din dreapta lui. 

-Esti bine? il intreb usor confuza.

Da din cap in semn afirmativ iar confuzia imi creste si mai tare.

-Ok, zic si ma uit la el.

De ce nu ma priveste in ochi? Ce, am ceva pe fata?

Ty se uita la numarul electronic afisat deasupra usilor liftului iar eu raman usor blocata.

-Ce e aia? il intreb si il prind de umeri.

Il trag usor si obrazul lui avea o lovitura. 

-Mama dracului de idi- ,incept nervoasa dar ma opresc. Cine ti-a facut asta?