Time

Capitolul 27 - Nu e treaba ta!

Mi-am dus imediat o mana la ochi si mi-am sters singura lacrima fierbinte care mi-a cazut din ochi. Ma uit in continuare la figura Rebeccai care se face din ce in ce mai mica pe timp ce se indeparteaza de mine. 

Scutur din cap nervoasa. Face asta ca sa ma enerveze si sa imi strice treburile cu Harry.

Ma asez pe banca de langa mine si ma uit in pamant. Nu pot sa imi dau seama ce tocmai s-a intamplat. De ce Rebecca era asa de calma si de sigura pe ea? De parca era sigura ca o sa ma doara. Ce naiba a facut cu Harry in casa aia de poate sa fie asa de calma? 

-Scuza-ma, aud o voce din fata si imi ridic privirea.

O fata cu par brunet, si cu un zambet tamp pe fata se uita la mine.

-Cu ce te pot ajuta? o intreb si imi duc mana iar la ochi, sa fiu sigura ca nu mai am alte lacrimi de care nu stiu.

Fata parea usor timida dar in acelasi timp sigura pe ea.

-Am vazut ca esti prietena cu Harry si ma gandeam...ah, poate poti sa imi spui ce crede desrpe mine? Adica a zis ceva de mine? Numele meu e Amanda, si poate l-ai auzit spunandu-mi numele? Stiu ca suna ciudat dar chiar vreau sa stiu.

Gura mea efectiv s-a deschis si a format un "o". Poftim? Prietena cu Harry? Ce mama dracului?

-P-poftim? o intreb pe fata sa fiu sigura ca am auzit bine.

-Pai te-am intrebat dac-

-Stiu ce mai intrebat, ii spun nervoasa si ma ridic. Nu sunt prietena lui Harry!

-Imi pare rau, nu am vrut sa- ..te-am vazut stand cu el si m-am gandit ca sunteti prieteni sau amici ceva.

-Sunt iubita lui inteligento! ii zic inca nervoasa pe Rebecca.

Fata fetei s-a transformat in confuzie si eu mi-am dat ochii peste cap.

-Nu te cred, zice.

-Ba sa ma crezi, stai departe de el, ii zic si imi ridic mainile in aer in semn de amenintare.

Fata nu a mai zis nimic, doar s-a indepartat cu pasi rapiz departe de mine. Ce dracu tocmai s-a intamplat? 

Fac si eu pasi nervoasa spre case lui Harry si ii trimit un mesaj Diannei ca nu mai vin la biblioteca. Dupa ce ii i-l trimit ii trimit unul si lui Harry.

Jennfier: Acasa la tine. Acum!

Trimit mesajul nervoasa si trantesc usa casei lui Harry in urma mea. De ce toate fetele sunt asa de idioate. Ce naiba? Tipa aia nu a vazut limba lui Harry in gatul meu cand eram la cantina? Sau pe holuri? E asa de oarba? Si Rebecca, ce naiba vroia sa sa spuna? 

Jur ca daca Harry a facut ceva am sa-  gah!

Telefonul meu primeste un mesaj si ma uit rapid la el.

Harry: Vin imediat. Esti ok?

Nu ii raspund. Nu eram ok. Eram nervoasa si nervoasa. Ziua asta nu putea sa mearga mai prost. Stiam ca nu era bine si ca am sa ajung plina de nervi daca o intrebam pe Rebecca si sincer, ma asteptam la un raspuns enervant, dar prefer sa fiu plina de nervi de cat sa am atatea intrebari si zero raspunsuri.

Dupa 10 minute in care mi-am incelstat dintii Harry intra rapid pe usa.

-Hey iubito, esti bine? ma intreaba si se aproprie de canapeaua pe care stateam.

Ma ridic in picioare si imi incrucisez mainile la piept, afisand o fata nervoasa. 

-Ce s-a mai intamplat acum? ma intreaba cand imi vede nervii plimbandu-se peste tot pe fata mea.