Pleacă, dar nu mă uita! (Finalizată)

Cap. 3 Legături de prietenie

              A doua zi de dimineață m-am trezit mai bine dispusă decât m-am așteptat. Noaptea trecută nu am mai avut niciun coșmar și am reușit, în sfârșit, să mă odihnesc cum trebuie după tot ce se întâmplase zilele astea. M-am îmbrăcat destul de lejer, în niște pantaloni negri și o bluză largă de culoare cenușie. Tata nu cred că se trezise, așa că am făcut repede cafeaua pentru el, un capuccino pentru mine și am pregătit câteva sandvișuri pentru amândoi. Era aproape o lege la noi în casa să nu plecăm niciodată dimineața fără să mâncăm ceva oricât de puțin ar fi. Tata încerca mereu să aibă grijă de mine și știa că în ultimul timp mă neglijam, astfel că, mă tortura aproape în fiecare dimineață cu tot felul explicații despre cum și cât de important este să am grija să mănânc.

              După o oră mă aflam în sală, unde urma să am ora de geografie. Becca s-a așezat lângă mine pe partea dreaptă, iar Joshua stătea în stânga. Puteam să-i văd pe Alexis și pe Ian cum se giugiuleau în penultimele bănci de parcă nu mai era nimeni altcineva în această încăpere.

          —  Luați-vă o cameră!

          —  Aceeași reacție o am și eu de fiecare dată când îi vad! Uneori se comportă prea vulgar în public și nu este pe placul nimănui, a spus Joshua, înainte să realizez că am gândit cu voce tare, dar eram total de acord cu spusele lui.

          —  Cred că dacă ne-ar auzi Alexis, ne-ar face zile fripte pentru tot restul anului. Am bufnit amândoi în râs, atrăgându-i atenția și Beccăi.

          —  Ce-i așa amuzant? a întrebat ea surprinsă.

          —  Uită-te în spate! a spus Joshua , iar ea i-a urmat sfatul. S-a întors apoi cu fața spre noi, având o expresie de dezgust și a făcut semn din mână ca și cum nu-i nimic nou.

          —  Ăștia așa sunt de când îi știu. Mă întreb, uneori, cum se comportă când sunt singuri.

          —  Ugh, nu vreau să îmi stric dimineața și nu am chef deloc să-mi folosesc imaginația pe așa ceva! Am completat eu, imediat ce Becca a terminat fraza. Nu am mai spus niciunul nimic, dar puteam observa schimbul de priviri dintre Becca și Joshua . În ultimul timp îi tot vedeam cum se admiră unul pe altul când celălalt nu era atent, dar nu înțelegeam de ce nu face niciunul niciun pas in privința aceasta. Se putea vedea clar că se plac. Am zâmbit și m-am gândit că poate aș reuși să fac eu ceva în privința asta, dar, momentan, nu aveam idee ce.

          —  Mai veniți mâine la petrecere? Sper că nu v-ați răzgândit și n-aveți de gând să mă lăsați singur, a spus Joshua, rupând tăcerea.

          —  Eu încă am în plan să vin, deși știți bine că petrecerile nu sunt deloc punctul meu forte. Becca? Tu ce ai de gând?

          —  Când am lipsit eu de la vreo petrecere? Tu chiar crezi că am de gând să schimb asta curând? Voi fi acolo cu sau fără invitație! i-a aruncat un zâmbet discret lui Joshua, iar apoi și-a mutat privirea atunci când și-a dat seama că am observat-o.

          —  Atunci o să trec eu să vă iau înainte de ora opt. Este ok dacă merg să o iau pe Becca prima? a întrebat Joshua cu un glas ușor nesigur. Ăăă... adică, mi-ar fi mai ușor să merg la ea prima dată, deoarece este în drumul meu, iar apoi să venim după tine, Alison.

Nu era nevoie de o explicație, însă el a simțit nevoia să o dea.

          —  Este ok! Nu-ți face griji. Voi fi gata înainte de ora șapte jumate. Vă aștept! Becca a rămas tăcută, iar în următoarele secunde profesorul deja era în sală și își începuse lecția.